Transmiterea, modificarea si adaptarea unei traditii pentru a supravietui in sine, ca traditie? Pentru a fi in continuare fidela unor principii-esenta?
(o pasiune in general dar si subiectul general al lucrarii mele de doctorat – cu caz de studiu pe traditia scolii Takeda)
Iata un punctul de plecare, un interesat articol al lui sensei Osano cu care am avut placerea temporara de a studia, pentru ca am stiut ca a facut parte din primii elevi lui Shimazu sensei.
https://japanbujut.exblog.jp/30219874/
Este vorba de Keppan 血判 – juramantul de admitere intr-o scoala traditionala, semnat in general cu niste picaturi din sangele propriu. In esenta este vorba de pastrarea secretului practicilor scolii – lucru normal pentru ca discutam practic de societati secrete, plus, apare si amenintarea diverselor zeitati invocate sa aduca “corectii dureroase” celor care incalcau aceste reguli.
Este discutata valoarea acestuia in contextul actual in care oricum rolul scolilor de arte martiale, este deja schimbat. Nu mai sunt instruiti membri ai clasei militare pentru a fi activi in aceste posturi – ca militari cu cele 2 sabii in centura. E clar ca focusul s-a mutat pe dezvoltarea personala (desi nu agreez neaparat trendul cu acelasi nume) a individului, in spiritul clasei razboinice de atunci si a principiilor ce le animau existenta. Accentul practic pe lupta cu sabia este in continua diluare inca din Meiji cand clasa samurailor nu mai exista si portul sabiilor este interzis. De atunci intelectuali vizionari ai noii generatii de japonezi, precum Jigoro Kano si Gichin Funakoshi (okinawaian, nu japonez, conteaza) incearca sa redefineasca arta martiala, ca metoda de educatie pe diverse planuri, cu nuantari specifice. Altii, precum Takeda Sogaku, Kunii Zenya – samurai autentici rataciti efectiv intr-o societate avida de modernizare, incearca sa pastreze autenticitatea martiala a scolilor lor, conservand si numele, traditia, metoda de predare cu accent pe eficacitate (Takeda Sogaku – instructor la politie, Kunii Zenya invingand instructorii americani de close combat si ajutand la reintrarea artelor martiale in legalitate, dupa al doilea razboi mondial). Si eventual o a treia clasa, mai rara – Ueshiba sensei – care vad efectiv partea spirituala a practicii in care se scufunda, transformand radical arta, intr-o practica mai ales spirituala (pentru ca asta era in ei, asta traiau) si poate asta deja este un pic inaintea timpului adecvat acestui lucru. Dar intotdeauna e nevoie de pionieri si de deschizatori de drumuri carora le suntem recunoscatori dupa aceea.
Revenind la articolul sursa, Osano sensei, lider al mai multor scoli martiale spune ca in privinta acestui Keppan, al juramantului semnat cu sange, conceptiile trebuie sa se mai actualizeze si sa ramana cumva optional (oricum nu toate scolile au asa ceva. Act formal de intrare in scoala – Da (nyumon) dar nu musai si semnat cu sange). Si cred ca e normal acest lucru si depinde de la situatie la situatie. Si mai ales de credinta maestrului in lucrurile pe care le transmite discipolului, nu doar de volumul lor si starea lor intacta (nepatrunsa nici de el uneori). Era bancul acela cu “Munca pusa pe un piedestal asa de inalt incat sa nu ajugem acolo niciodata“. Cam la fel se intampla si cu “Cunoasterea” promovata de unii “Maestrii” – e atat de sus plasata, incat nici ei nu au atins-o vreodata dar se vorbeste mult despre asta. De aici si multe mituri urbane, unele adevarate, confuzie legata de scoli, stiluri si metode de antrenament. Si cred ca uneori aceasta confuzie e chiar dorita pentru ca este o noua metoda de protectie a scolilor, mult mai subtila, nu prin a ascunde ci prin a genera un surplus de informatie care poate bloca si coplesi.
Dupa care vine si un moment interesant in care Osano sensei afirma cu tarie ca si partea de GoshinHo ( protectie spirituala, lucru in plan spiritual, constiinta) din scoala, el o va exclude din transmisia scolii pentru ca astfel de lucruri “nu au valoare in societatea actuala!!!” Este deci parerea unui lider actual al unor traditii japoneze de sabie despre cel putin o parte din incarcatura spirituala a unei scoli de arte martiale. In general ca adulti suntem influentati de copilarie, de anii de formare. In acest caz, probabil ca a intalnit ca mentori, in trecut oameni care puneau prea putin accent pe elementul spiritual sau pur si simplu acesta nu l-a interesat. Aceasta in conditiile in care ideograma 心 ( Constiinta / “Inima”) apare obsesiv chiar in toate textele de arte martiale, deseori chiar in numele tehnicilor avansate si chiar in denumirea scolilor in sine. Oare era degeaba asta ? Nu iti doreai in primul rand un om cu un caracter bine calit si de incredere? Doreai sa ajuti la cladirea unor constiinte puternice, nu la dobandirea unor abilitati cu niste obiecte. Si de aici se setarea mentala si spirituala a intentiilor cu acel juramant .
Sigur ca sunt oameni si oameni si trebuie sa respectam opiniile tuturor dar sa avem si puterea de a investiga si simti cu propria… Constiinta . Uf. Chiar daca unii cred ca nu conteaza partea asta in timpurile noastre. Si atunci ce mai conteaza, cele 10 exercitii de sabie si cele 6 kata cu un bat de 1.80?
Pe baza a ceea ce invat de ani buni de la Alti Maestrii, chiar cred ca polisharea constiintei este scopul fundamental si chiar daca unele invataturi pot fi “traduse” intr-un limbaj adecvat zilelor noastre, cred si simt ca acela este chiar nivelul fundamental de la care practica ar trebui sa inceapa si “sabia” sa fie doar un suport pentru evolutia interioara, spirituala. Pentru mine si pentru cei care vor asta. Pentru altii, desigur, artele martiale au un spectru foarte larg si pot oferi de asemenea alegeri interesante de tip fitness, competitie si challenge, socializare, indemanare fizica, o poarta spre subtila cultura nipona s.a.m.d.
Cu multumiri de timpul acordat
Cristian Laiber
Shishin Shingan 神心 心眼
“A avea constiinta Divina, a Vedea cu Inima / Constiinta”
