O reintalnire fantastica in aceasta vara cu un om minunat – Soke Kenji Shimazu, maestru in arte martiale, enciclopedie vie de cunostinte in stilurile japoneze vechi dar chiar si cele chinezesti , autor a numeroase lucrari si nu in ultimul rand, terapeut de valoare . Specialitatea sa este Kenbiki – o metoda care modern se situeaza intre chiropraxie si lucru miofascial – bazata pe tehnicile vechi de terapie ale scolii Yagyu Shingan Ryu pe care sensei le aplica cu succes de zeci de ani. In plus, sensei este poate cel mai important cercetator din Japonia in aceasta directie – a terapiilor manuale antice, scriind tratate pe aceasta tema si organizand seminarii.
Programul zilnic incepe in jur de 10.30 – 11 cu pregatirea / curatarea dojo-ului care mai intai este clinica de tratament. Sensei primeste putini pacienti incat sa aiba relativ mult timp cu fiecare si incearca sa le explice si care este cauza si de asemenea le da tema pentru acasa. Ii prefera oarecum pe cei care au facut arte martiale pentru ca mai schimba si cateva vorbe si pe aceasta tema. Atmosfera e foarte destinsa, uneori nu stiu exact cine e pacient si cine e elev. Maxim 2-3 pacienti pe zi – sensei e oricum in varsta si dupa ceva interventii chirurgicale serioase dar sunt uimit de acuitatea sa mentala precum si de precizia tehnicilor, martiale sau terapeutice. Acceptarea dureri este parte integranta a procesului de recuperare si sensei insista pe asta. Este total contra medicamentelor moderne care doar mascheaz durerea si nu fac nimic in rest…
Kenbiki si Seitai-ul practicate de sensei au doua aspecte ca si tehnicile martiale de Yagyu Shingan, dar partea Yo (yang) este mai evidenta si extrem de eficienta mai ales in caz de accidentari / dizlocari recente. Primul lucru si esenta in terapie, ca si in arte martiale, este ME – privirea. Evaluarea corecta a situatiei, care presupune ceva mai adanc decat “a arunca o privire”. Este ceea ce in Yagyu Shingan Ryu se numeste la ultimul nivel “Shinshin Shingan” – capacitatea de a vedea in “inima” oamenilor cu “ochii” divinitatii.
Pana la acest nivel, Shimazu sensei imi explica cum foarte multe lucruri pleaca de la mers / picioare, mod in care stam si ne asezam. Soldul si coloana pot suferi mult din aceasta cauza. Imi spune ca pe vremuri era ceva comun ca un japonez sa mearga pana la Hakone pe jos – adica 40 km pe zi. Doar ca mergeau un pic altfel decat noi… Oricum “civilizatia corpului” si constientizarea acestuia sunt la alt nivel la japonezi de mult si inca se pastreaza acest lucru. Distinctia intre cum se simte propriul corp si persoana, la nivel emotional, apar in multe din expresiile cotidiene. Da, Sensei foloseste atlase moderne de medicina in practica si de asemenea mulaje de oase dar nu se bazeaza pe ele. Ele dau doar un punct de plecare despre ce e in interior iar interiorul fiecaruia e diferit si altfel. Trebuie dezvoltata capacitatea de a il simti.
” – Sa nu mai vii cu pix pentru ca sigur o sa gresesti – cu guma corectam usor ! ” Etapa a doua consta in a desena propriile oase si muschi, tendoane intr-o incercare de a ne obisnui cu propriul corp. Apoi putem intelege eventual si cum este la un pacient sau , mai rapid ar trebui – la un adversar. Oasele pe care tocmai le-am studiat teoretic, trebuie sa le simt in miscare in timp ce merg. Asa ca sensei ma lasa sa merg in afara cabinetului mai bine de o ora. Imi explica principalele forme de deplasare din Yagyu Shingan pe care le exersez cu constientizare si respiratie .
” Daca nu vrei sa ajungi inauntru ca pacient” iesi afara si practica mersul corect – imi spune Shimazu sensei si ma expediaza pe mica straduta din fata dojo-ului. Lumea nu se uita ciudat, probabil ca astfel de lucruri se mai intampla in zona… Oricum la ce tehnici a aplicat pe mine sensei azi, e clar inca odata ca “magia” exista 🙂 si ca minunile sunt printre noi, depinde iar doar de noi si de capacitatea noastra de a le vedea !
Anumite deplasari din Yagyu Shingan Ryu includ tehnici de DO IN – de conducerea energiei sau un fel de Taiji . Oricum scolile chinezesti au contribuit clar la formarea la un anumit moment a traditiei Yagyu Shingan Ryu. In plus gasim acest mers, mai simplu, cu accent pe meditatie si in Zen – KinHin 経行. Si ca lucrurile sa fie si mai “zen:” sensei imi spune : ” daca nu stii sa mergi in exterior, cum te vei descurca atunci cand vrei sa mergi in interior” ( asta legat de o discutie despre practici meditative, spirituale ale scolii, atestate in mai multe densho-uri pe care sensei le are ).
Mai putini pacienti ieri, deci mai mult timp pentru practica. Primele trei tehnici fundamentale ale scolii yagyu Shingan includ in egala masura forme de Qigong / stretching, intinderea tendoanelor…si evident ca fiind practici martiale, au aplicatii martiale (extrem de serioase). Lucrurile par simple dar asta pentru ca sensei se misca atat de natural dar si de fulgerator uneori. Forma “martiala ” este antrenamentul care iti permite sa absorbi si sa emiti energie cu usurinta pentru a avea tu o stare de echilibru, de sanatate in ciuda “adversitatilor” exterioare (adversari). Forma “terapeutica” este cea in care ajuti la extinderea starii tale de echilibru asupra cuiva care are nevoie de acest echilibru (pacient). Mai fizic vorbind, sensei foloseste fix la fel oasele, si chiar posturi din Yagyu Shingan in tehnicile de Kenbiki (manipulare de tendoane, muschi, oase).
Din colectia impresionanta a lui Shimazu sensei: o minunatie de Fukuro Shinai antic ce a apartinut familiei Yagyu. Sensei a platit o mica avere pentru acesta si imi spune ca nu banii conteaza ci starea pe care reusesc ei sa o intermedieze eventual. Asa ca nu i-a parut deloc rau de achizitie si savureaza momentele in care lucreaza cu acest Fukuro Shinai. Senzatia e una aparte, bambusul e mai gros decat la versiunea standard cu care am lucrat pana acum, clar mai greu si mai ales o patina a timpului. Oare cati elevi sau maestrii ai scolii Yagyu si-au lasat amprenta pe aceasta frumoasa piesa de muzeu?
