Takeda Ryu este una din cele mai vechi școli de arte marţiale ale samurailor din vechea Japonie şi mulţi o confundă încă cu o artă marțială. Este important de subliniat faptul că Takeda Ryu este o școală tradiţionala, scoală ce forma samuraii unei renumite familii imperiale japoneze – Clanul Takeda.
În cadrul Takeda Ryu, se predă arta complexă a războiului incluzându-se mai multe discipline marţiale precum Jujutsu, Aikijutsu, JuKenpo (lupta cu mâinile goale bazată pe principiile supleţei), Iaido / Kenjutsu (arta luptei cu sabia), Jodo, ShugiJutsu (lupta cu bastoane de diferite dimensiuni), ShurikenJutsu (lame taioase). În afară de acestea se predau şi elemente de HeihoJutsu (strategie şi tactica militară), BaJutsu (arta călăriei), Bujutsu Ido (medicina tradiţională) dar şi tactici de infiltrare şi spionaj specifice luptătorilor Ninja (ShinobiJutsu).
Totuşi, şcoala Takeda Ryu a rămas în istoria artelor marţiale remarcându-se, în special, prin tehnicile sale deosebite de luptă cu mâinile goale denumite generic Takeda Ryu Aikijutsu și printr-un Iai deosebit de combativ, guvernat de același principiu Aiki. AikiJutsu sau AikiJujutsu este o formă deosebită de Jujutsu, cu originile în China, ca multe alte discipline, dar cu evoluție extrem de ermetică în Japonia.
Surse chinezești și legenda Aiki
Se pare ca teoria AIKI, este inspirată de sistemele confucianiste şi taoiste din China unde apare ideea dualităţii YIN – YANG, a celor două principii universale complementare al căror perfect echilibru duce spre Marea Armonie (AI). În Japonia, au fost aduse din China, odată cu principii fundamentale ale artelor marţiale şi aceste doctrine confucianiste, precum şi doctrine ezoterice budiste şi taoiste, noţiunea de Energie Internă – KI, iar toate acestea au dat naştere unei noi Arte Marţiale: AIKIJUTSU. Cele mai vechi documente care atestă existenţa AIKIJUTSU, apar în secolele 9-10 şi se referă la o metodă deosebită de lupta păstrată în secret de către Clanul Takeda.
Există încă un celebru tratat iniţiatic intitulat „Takeda Ryu Aiki-no-Jutsu” (Arta armoniei cu energia a școlii Takeda) unde este relatată chiar şi o legenda a tradiţiei AIKI:
„Se spune că în anul 27 al Împăratului Keiko, prinţul Okumi-no-Mikoto a primit misiunea de a cuceri teritoriul Kumaso. Înainte de luptă, el a îndeplinit un ritual de purificare (misogi), cel al meditaţiei sub cascadă timp de câteva zile. De asemenea, el se antrena sub apa rece ca gheaţa ce curgea peste el. Dându-şi seama că adversarii sunt mai puternici şi mai numeroşi, el a pătruns deghizat în spatele acestora încercând să-l captureze chiar pe conducătorul lor. Acesta l-a simţit însă, când a pătruns în camera sa şi a apucat sabia, încercând să-l lovească, dar Okumi-no-Mikoto a fost mai rapid şi printr-o eschivă l-a făcut pe adversarul său să cadă dezechilibrat, în propria sa armă murind pe loc.”
Acelaşi document menţionează ca prinţul nu s-a oprit aici ci și-a perfecţionat metoda de luptă transmițând-o mai departe în interiorul familiei.
Acum peste 1000 de ani…
Cel ce a sistematizat şi mai bine metodele de luptă specifice școlii Takeda, este generalul Saburo Minamoto-no-Yoshimitsu (1036-1127) care a introdus toate aceste principii în antrenamentul tuturor samurailor din Clanul Takeda. Metoda era păstrată şi transmisă în secret devenind extrem de faimoasă prin eficiența tehnicilor sale. Principiile artei AikiJutsu, numită uneori și Oshikuchi, erau rezervate elitei samurailor școlii Takeda Ryu. AikiJutsu se traduce, de fapt, prin arta de a obține victoria prin punerea în armonie cu mediul înconjurător dar mai ales cu acțiunile adversarului. Aiki inseamna unirea cu Ki-ul adversarului, preluarea și controlarea acestuia.
Evoluția școlii, declinul familiei Takeda, apariția celor 2 ramuri
Școala Takeda Ryu a cunoscut începând cu secolul al 12-lea o largă notorietate în întreaga Japonie datorită numeroaselor victorii repurtate de samuraii acestui clan, atât în bătălii cât și în provocări împotriva altor școli rivale. Abia în secolul al 16-lea, în urma înfrângerii suferite la Tenmoku-Yama, clanul Takeda se divizează pentru prima oara, în două curente principale: Takeda Ryu și Daito Ryu.
Daito Ryu s-a dezvoltat în zona provinciei Aizu, și a fost transmisă de către Tanamo Saigo care l-a avut ca discipol pe renumitul luptător Takeda Sokaku, maestrul lui Morihei Ueshiba – fondatorul Aikido-ului actual (prin eliminarea procedeelor prea dure sau periculoase).
Revenind la Takeda Ryu, această ramură s-a dezvoltat în continuare în zona provinciei Kai, într-un mediu închis, fară a ieși în afara clanului Takeda. Generație de generație, vechile tehnici de luptă s-au transmis până în secolul nostru. Cel de al 42-lea Soke (succesor oficial desemnat) a fost Kichio Nakamura, primul ne-membru al familiei Takeda, un eveniment deosebit în istoria școlii. Acesta l-a numit pe Ichio Oba, succesorul său care a murit în 1959 fără a lăsa un succesor. Hisashi Nakamura, pe atunci Shoden Kyohan, hotărăște să preia transmiterea școlii, ajutat de Shihani cu mai mare experiență, cum ar fi Sensei Sofue. El întemeiază metoda proprie Takeda Ryu Namkamura Ha, și târziu este recunoscut ca al 44-lea Soke al școlii originare Takeda Ryu. Acesta, în dorința de promovare, o deschide publicului larg și introduce chiar ideea de competiție în secțiunile de Jukenpo, Aikijutsu, Jodo, etc. De asemenea, el promovează numele de Aikido Takeda Ryu, în locul vechiului Aikijutsu, probabil pentru un impact mai puternic la public.
Takeda Ryu în afara Japoniei
Cautând școli tradiționale de Aikijutsu, cât mai aproape de sursă, Sensei Maroteaux, deja Shihan în Hakko Ryu Jujutsu (școala recentă derivata tot din familia Takeda), descoperă într-o librărie din Tokyo o carte intitulată Takeda Ryu Aikido, ce prezenta tehnici antice de Aikijutsu. In acest fel, dânsul îl întâlnește pe Soke Nakamura și începe practica Takeda Ryu SoBudo, tradiție considerată de mulți disparută.
Cu ajutorul lui Sensei Maroteaux, Soke Nakamura popularizează metoda și în Europa susținând mai multe stagii de perfecționare în Franța, Belgia, Spania. În 1990, Sensei Maroteaux este promovat la nivelul de Joden Shihan, 6 Dan Aikijutsu, 5 Dan Iaido, 5 Dan Jodo, după mai bine de 10 ani de studiu dedicat al școlii Takeda, fără nici un grad și mai mult, este autorizat să predea școala în maniera sa proprie – Maroto Ha. Mai târziu, în 1999, mai ales din cauze de ordin moral, sensei Maroteaux este obligat să continue școala independent de ramura japoneză. Dânsul a fost recunoscut după aceea de IBA și în 2006 de prestigioasa federație japonează Dai Nippon Butokukai – recunoscută pentru calitatea artelor marțiale promovate – cu titlul de Kyoshi AikiJujutsu – 8 Dan.
.
