„Sabia ascultă mâna, mâna ascultă Inima. Inima ascultă Calea iar Calea asculta Supremul. Practica neglijentă face ca sabia sa uite de mâna, mâna uită de Inima, Inima își va uita Calea iar aceasta va uita de Suprem. Lasă ca acțiunile tale sa fie conduse de Suprem și atunci Inima ta va atinge starea de Eliberare de existență fizică!“ Fukui Hyoemon Yoshihira, fondator al Shinto Munen Ryu 神道無念流 (aprox 1735)
•Fukui Hyoeimon 福井兵右衛門, a studiat o ramură derivată de Shinkage Ryu, ShinShinkage Ichiden Ryu cu Nonaka Shinkura. Nesatisfacut de nivelul său de înțelegere, începe o călătorie inițiatică de tip Musha Shugyo. In munții Tokagure (!!!), se dedică unei practici ascetice de 50 de zile, in templul Itsuna Gongen. Se spune că după a 50-a noapte de meditatie in continuu a obținut revelatia de a trece dincolo de minte (Munen), fapt ce avea să fundamenteze noua școală Shinto Munen Ryu.
• Al 4-lea Soke, Saito Yakuro Yoshimichi, înființează un dojo celebru in Tokyo – Renpeikan, care a devenit rapid unul din cele mai populare dojo-uri din Bakumatsu (final de Edo).
* “Inima” / Kokoro 心, la japonezi este un concept mai complex ce depaseste planul emoțional tinzând mai degrabă către Constiinta așa cum mi-au sugerat mai mulți dintre maeștrii mei.
Din punct de vedere istoric, tranziția de la Shinkage Ryu ca una din cele mai vechi școli de sabie japoneză la Shinto Munen Ryu (tradiție nouă de sabie apărută în perioada de pace Edo) marchează un fenomen extrem de interesant al evoluției in arta marțială japoneză clasică. Este vorba de adaptarea și schimbarea unei tradiții pentru a supraviețui. Shinkage Ryu este o școală clasică concepută inițial pentru lupta în armură, pe câmpul de luptă. Schimbări majore în tehnicile școlii apar deja de la a treia generație a școlii, odată cu intrarea în perioada păcii din Edo. Capacitatea mai redusă de înțelegere a vechilor tehnici de către generații mai tinere, dorința de nou și de simplu, schimbări sociale, obligă la schimbări într-o școală și mai învăluită în mister pentru că era una din școlile oficiale ale shogun-ului (deci nu oricine putea să o practice). Iată că, deși Fukui Hyoeimon avea o licență finală pe o ramură de Shinkage Ryu, el nu era deloc mulțumit de ceea ce știa. Și dorința lui de practică sinceră, interioară denotă mai ales o lipsă pe plan spiritual, nu neapărat tehnic. Este vorba de acel aspect al transmisiei numit Shinden (transmisie spirituală) care dacă nu este atins, este considerat (superficial, desigur) ca o transmisie morală și etică (denumire superficială pentru ceva ce nu poți cuprinde, simți, etc). Și astfel, Fukui, după asceza sa de 50 de zile, a avut o realizare, o revelație care l-a făcut să renunțe total la ceea ce făcuse inainte. Ca și afiliație spirituală în esență. Tehnica însă se vede că este un Shinkage Ryu simplificat și redus ca volum de învățături la ceea ce a considerat el ca esență. Avem și mult Iai în Shinto Munen Ryu care e posibil să fie luat din Seigo Ryu (de unde își trage iai-ul și Shinkage Ryu) dar și multe forme de Kenjutsu. Și în plus se poate vedea în unele forme de Shinto Munen chiar tehnică de arme lungi, Naginata de exemplu, de unde se vede și la Fukui ca fondator de școală, tendința de a reveni la forme fundamentale, desigur în varianta sa. Sigur, este părerea mea după niște ani de practică în mai multe forme de Shinkage Ryu cât și în două ramuri de Shinto Munen Ryu care încă supraviețuiesc în Japonia actuală cât și la Raiden Dojo Bucuresti. O poveste pasionantă despre calea sabiei japoneze, mereu în căutări și în evoluție sau supraviețuire…
Cu recunoștință pentru profesorii mei (unii nu pot fi menționați din motive stupide de politică inter-organizații) și mulțumesc tuturor pentru timpul acordat,
Cristian Laiber / Raiden Dojo Bucuresti – Traditie Japoneza
