Am tot amânat să scriu asta, ca un fel de negare… greu de pus în cuvinte. Încă un Om special și un Maestru de Ninjutsu, Ishizuka Sensei, al 36-lea Sōke al Gyokko Ryū, a plecat în Lumină!
În 2008, făceam prima călătorie în Japonia pentru a învăța arte marțiale de la cei mai mari maeștri, împlinindu-mi astfel visul din copilărie. Datorită lui dr. Kacem Zoughari, după primele zile petrecute în Kyoto demonstrând Aikijutsu Takeda Ryū la Butokuden în fața familiei imperiale japoneze, mă îndreptam spre dojo-ul lui Ishizuka sensei unde urma să mă antrenez sub îndrumarea lui directă! Ishizuka Sensei, a fost unul dintre cei mai vechi și mai apropiați discipoli ai lui Hatsumi Sensei, de asemenea ofițer de pompieri, decorat de Casa Imperială Japoneză pentru merite excepționale în activitatea profesională. Ishizuka Sensei pe care până atunci îl știam doar din cărți și casete video, trecea acum strada în fiecare zi către dojo și, plin de răbdare, pasiune și umor, ne împărtășea din secretele artei Ninja. Un vis devenit realitate care, de fapt, abia începea..
Sunt multe de spus, și totuși, rămâne acel „Happy Pain”, cum îi plăcea lui Sensei să spună—acea durere specifică în tehnică, prin care înțelegeam exact cât și cum trebuie să doară pentru a fi eficient și, mai ales, hohotul de râs și bucuria cu care ne observa uimirea, pentru că, deseori, nu era ceea ce ne așteptam noi să fie. Dar mereu era deschidere, împărtășire, fizică și tehnică, și dincolo de acestea…
„Nintai Jisei 忍耐自制” (perseverență și control de sine în traducere rapidă) sunt cuvintele pe care mi le-a scris sensei ultima oară pe cartea sa și am să duc cu mine mai departe acest mesaj de suflet, amintindu-mi mereu de bucuria cu care își trăia viața, muzica și practica marțială.
Sincere condoleanțe întregii familii a lui Ishizuka Sensei, lui Mako-san, lui Kacem Zoughari care a pierdut nu doar un maestru ca un tată, și tuturor celor care l-au cunoscut și au avut privilegiul de a se antrena alături de el! Și mai ales lui Hatsumi Sensei, care, după o relație de o viață, pierde un elev extrem de apropiat, pe care l-a considerat ca pe un fiu. Drum lin în Lumină, sensei! 
