Odată, într-un mic oraș, un grup de oameni se distrau cu nebunul locului, un om cu o sărac, nefericit, poate cu minte puțină, ce trăia din mici servicii prestate in folosul celorlalti.
Zilnic, oamenii il chemau pe nebun la barul central unde se distrau copios oferindu-i să aleagă între două monede: cea mare ca dimensiune, avea valoare mica, cea mica insa, avea valoarea mai mare.
El o lua întotdeauna pe cea mai mare fizic si deci mai puțin valoroasa, moment in care toti râdeau de el, si repetau experienta…
Într-o zi, cineva l-a urmarit pe nebun afara si l-a intrebat daca chiar nu stie ca cea mica este mai valoroasa. “Știu, nu sunt așa de prost” – i-a spus nebunul. “Doar ca atunci cand o aleg pe aceea, amuzamentul lor se termină și nu voi mai câștig nimic!”
Am putea incheia aici dar hai sa incercam si niste concluzii:
1. Cine pare prost, nu este întotdeauna asa
2. Ambiția stupida de a rade de altii te poate face sa pierzi
3. Putem fi bine, chiar dacă ceilalți nu au o opinie bună despre noi înșine. Nu contează ce cred ei despre noi, ci ceea ce credem noi despre noi.
4. Omul real inteligent poate sa para prost în fața unui nebun care pare inteligent.
(Imaginea- ” Batran nebun dupa desen” Hokusai (1760-1849) autoportret)
Weekend placut si poate ne vedem la Raiden Dojo Bucuresti unde avem in plan cursuri interesante pe care le continuam toata vara, cu si fara arme dar si suprize!
