Postare mai lunga despre Matsumura Sokon, declansat de frumoasa sa caligrafie despre modestie si calm:
“O persoana cu adevarat modesta va avea mereu un calm interior “
-motto personal 座右の銘 al lui Matsumura Sokon 松村宗昆 – figura cheie in karate-ul okinawaian.
(jap. 人常敬恭？心常光明也 – Hito tsuneni keikyo narebu sunawatchi kokoro wa tsuneni koumyo nari)
– caligrafie de Sokon la varsta de 76 de ani [1885] )
Preluare dupa Patrick McCarthy, caruia ii multumim de traducere si eforturile pentru promovarea karate-ului din Ryukyu!
Matsumura Sokon este un personaj de importanta majora in evolutia Ryukyu Kenpo catre un karate modern. Tatal sau era de origine chineza, descendent al uneia dintre cele 36 de familii din China aduse in arhipelagul Ryukyu. Matsumura era practic membru al clasei nobile din Okinawa ceea ce vine odata in plus, sa infirme mitul ca artele martiale din Ryukyu ar apartine taranilor locali care se aparau cu arme improvizate. Matsumura era si un bun cunoscator al culturii chineze si un expert in egala masura in tehnici de arme dar si de mana goala.
In 1828 a fost trimis in misiune diplomatica in China pentru ca deja avea functia de instructor oficial al garzilor de corp (ShinanYaku) de-a lungul a 3 generatii de regi ai Okinawei. De aici unele legende legate de antrenamentele lui in Shaolin, nedemonstrate istoric. Dar e clar ca avand si aceasta functie oficiala, a putut intalni foarte multi experti chinezi autentici in practica lor martiala.
Apoi, din nou extrem de important, este trimis in Japonia, undeva intre 1832 – 1837 unde invata faimoasa sabie Jigen Ryu a clanului Satsuma (care ocupase initial Ryukyu). Hokama sensei imi spunea ca Matsumura pare sa fie singurul okinawaian care cunostea Kenjutsu si care chiar a predat la un moment dat acest Kenjutsu in Japonia. (lui Ankō Asato si lui Itarashiki Chochu). De aici vin comparatiile cu tehnica de sabie japoneza, denumiri precum Tegata sau Shuto) Si are foarte mult sens sa faci aceste comparatii dupa ce ai practicat suficienta sabie ( si se pare ca avea nivelul maxim pe sabie – Menkyokaiden in Jigen Ryu). Altfel comparatia cu sabia este una fara fond – este usor sa spui loveste cu Shuto ca si cum ai taia cu sabia ! Dar ce, cand ai taiat ultima data cu sabia, si sa tai si corect ? (Si la sabie e mult de munca pana iese ce trebuie) Cam la fel se intampla cu disciplinele truncheate si lipsite de o parte importanta a practicii lor originare. Exact la fel avem in Baduanjin Qigong forma “A trage cu arcul” si nu e deloc usor sa tragi cu un arc si sa mai si nimeresti daca se poate. Sau in Aikido modern in care sabia e extrem de redusa ca forma tehnica, se spune cu prea multa usurinta ca tehnica X e “ca la sabie” 
Serios? Ca la care sabie, ce stil mai exact? Cred ca ar trebui sa fie ca la cea pe care o practica Ueshiba sau Sogaku sensei ( si deja aici nici macar stilul nu ajuta, pentru ca fiecare profesor poate preda diferit acelasi stil…si ceea ce preda poate fi receptionat diferit de fiecare dintre elevi…) Dar macar poate intelegem cat de importanta este transmisia directa in a invata ceva. Asa ca putem intelege un pic mai bine practica de Kenpo traditional ca sursa a karate-ului modern, intelegand Jigen Ryu Kenjutsu. Poate de asta mi-a introdus Machida sensei si tehnici de Jigen Ryu in practica – ca sa inteleg mai bine practica de Karate si poate de asta si dansul a incercat sa se apropie de aceasta scoala (sigur, cu unele rezerve).
Multumesc pentru rabdarea de a parcurge aceste randuri si de a rememora cativa dintre maestrii gratie carora putem practica acum diverse discipline prin care sa ne regasim. Intoarcerea la sursa cred ca trebuie sa fie mereu parte a practicii noastre, care sa limiteze ego-ul si divagatiile mentale. Si da, acel calm profund interior care pare sa fie atat de greu de obtinut pentru unii…si mai ales in societatea actuala.
PS. Si poate ca acel calm si acea stare de modestie par cam greu de asociat cu practica martiala, a karate-ului in acest caz. Si totusi este foarte posibil daca nu ne limitam la practica exterioara. Sa nu uitam ca pe vremea lui Matsumura, nu exista inca un kumite sportiv iar de competitii nici nu se punea problema. Era o practica militara rezervata unei clase de elita care facea asta la nivel profesional. Iar accentul pe Kata ca forma de educatie si antrenament se pare ca abia apare odata cu Matsumura (Mertz, 2017) – este deci un fel de “inovatie” a sa. Si asta inseamna ca pana atunci practica formelor (Kata) nu era neparat pe primul plan. Accentul pe forma a fost introdusa de Matsumura dupa vizita sa in China, ca metodologie de predare in grup, de educatie de grup. Revenind la practica interna, e suficient sa ai intentia care trebuie la antrenament ( si aici e de accentuat rolul instructorului) si apoi lucru corect pe impamantare / postura / respiratie abdominala si sigur, sa vrei sa depasesti conflictul pentru a te bucura de armonie si de viata in ritmul propriu.
