Ani de ocupaţie Manchu, urmaţi apoi de episodul materialist comunist, au făcut viaţa dificilă poporului chinez şi mai ales au creat numeroase dificultăţi în păstrarea unei identităţi naţionale, culturale şi spirituale.
Astfel că odată cu Revoluţia culturală, există şi în China un fenomen de re-inventare sau inventare a unor tradiţii legate de practici energetice şi somatice, cu origini în practici antice de sănătate atât budhiste cât şi taoiste (Neikong, daoyin, etc). Ele devin recunoscute ca practică terapeutică de stat sub denumirea modernă de Qigong, se înfiinţează institute şi clinici destinate cercetării ştiinţifice – ceea ce e bine şi odată cu asta apar şi şarlatanii, inevitabil. Şi asta şi pentru că, într-o lume atât de lipsită de conexiune, de spirit, oamenii au nevoie să creadă în ceva, mai ales când suferă şi fizic şi pe toate planurile… Şi astfel, în anii “80 – “90 apar prea mulţi auto-intitulaţi “maeştrii”, parţial chiar susţinuţi de stat, pentru că este vorba de ceva extrem de lucrativ şi ies bani şi de la chinezi şi de la străini…
În imagine – una din şcolile de Qigong din China care explica că meditând cu o oală de metal pe cap, energia se amplifică ca într-o antenă, şi de aici vindecare cât cuprinde, telepatie şi câte şi mai câte…
Şi apoi s-a ajuns la cazuri extreme de tipul Falun Gong, grupare al cărei fondator, era un dizident stabilit în Canada şi de acolo preda gratuit tehnici de Qigong servite mereu la pachet cu o critică aspră a sistemului comunist. Ca urmare, numărul practicanţilor de Falun gong a depăşit în unele oraşe, numărul membrilor partidului aflat la putere! Plus demonstraţii în plină stradă, etc . Cu alte cuvinte practica Qigong a devenit un vehicul de propagandă dar şi de rezistenţă . Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat aşa că mişcarea a fost interzisă şi practicanţii au fost inchişi dar păstraţi ca bancă vie de organe, pentru străinii interesaţi de transplanturi ieftine !! Nu, restul grupărilor de Qigong nu au avut de suferit pentru că nu au alchimizat energiile interne cu politica…
Şi voi continua cu exemple dar ideea era să devenim responsabili şi cât mai conştienţi de puterea noastră, de responsabilitatea asupra propriei vieţi, de a verifica ceea ce ni se spune prin ceea ce simţim. De a avea o conştiinţă cât mai vie şi de a nu merge pur şi simplu cu curentul fără a trece asta prin conştiinţa proprie. Şi când e complicat să ne dăm seama, corpul ne poate ajuta. Iar un Qigong bine făcut ne poate ajuta să stabilim această punte de legătură cu corpul…
Dacă doriţi să încercaţi alături de noi, o puteţi face la Taiji si QiGong – Bucuresti în fiecare vineri de la ora 19.00, la sala de Judo a liceului „Mircea Eliade”, pe Splaiul Independentei 315-317.
RIP Ishizuka Sensei (22.02.1948 – 14.03.2025)
Am tot amânat să scriu asta, ca un fel de negare... greu de pus în cuvinte. Încă un Om special și un Maestru de Ninjutsu, Ishizuka Sensei, al 36-lea Sōke al Gyokko Ryū, a plecat în Lumină! În 2008, făceam prima călătorie în Japonia pentru a învăța arte marțiale de la...