O abordare interesanta in Aikido – o critica a practicii uni-disciplinare / separate, asa cum sunt acum multe din scolile moderne, din partea lui Nishio Shoji shihan, 8 Dan Aikikai si elev direct al lui O Sensei Ueshiba.
“Nimeni nu asculta ce spunea O-Sensei. Au încercat doar să-și amintească forma exterioară a tehnicii. Chiar dacă O-Sensei a spus „Ce folos este doar sa copiati tehnica mea?” Deoarece vorbea ca un Kami-sama (Dumnezeu), ei au crezut că nimic din ceea ce a spus nu poate fi înțeles și nici nu au încercat să acorde atenție când ascultă. Mai târziu, când au uitat de toate, uneori și-au amintit „Ah, deci asta a însemnat”. Acesta este motivul pentru care practica de astăzi a majorității practicantilor este goală. Ei nu se uită la alte tipuri de arte martiale. De la început, valoarea unui Budo este determinată de comparații cu alte Budo. A realiza Kokyu-ho (armonizarea prin respiratie) între doi practicanti de Aikido, este inutil pentru ca va fi eficient doar în dojo. Cred că acei oameni spun lucruri de genul „Dacă faci Aikido, atunci faci și Karate și sabie. Dacă faceți Aikido nu trebuie să faceți alte lucruri”.
Chiar și în alte Budo, se muncește din greu. Ar trebui eforturi serioase pentru a le depăși abilitatile cu Aiki. Aceasta este misiunea Aikido ca Budo. Din păcate cei care au avut acest obiectiv dispar treptat, iar pierderea de substanță avanseaza. Reeducarea instructorilor mai tineri este necesară pentru persoanele din prezent care ar avea ca obiectiv reconstrucția Aikido. Acest lucru nu se poate face într-o singură dimineață / seară. Deoarece aceasta este o cale care durează 30 sau 40 de ani, sunt ingrijorat din ce în ce mai mult pentru viitor” (fragment dintr-un interviu cu Nishio sensei apărut anterior în „Aikido și Necunoscutul” din 1997).
Shoji Nishio este 8 Dan Aikikai shihan dar in egala masura este avansat si in alte scoli, traditionale / recente precum Karate (5 Dan Shindō jinen-ryū), Judo 6 Dan și Iaido – 7 Dan și altele.
Este interesanta nevoia de martial la cineva care intelesese acest lucru luind contact cu sabia la Iai, cu Atemi la Karate si asa mai departe. Experienta aceasta segmentata, i-a permis sa inteleaga “lacune” tehnice in Aikido, mai ales acel Aikido din finalul vietii lui O Sensei pentru care exista 2 motive majore :
1 – interesul exclusiv al lui O Sensei pentru latura spirituala a practicii, a carei forma exterioara este partial reflectata in ceea ce se cheama acum Aikido.
2. – capacitatea sa de a ingloba principii si tehnici din scolile practicate anterior, Daito Ryu, Yagyu, etc si care i-au conferit un bagaj suficient la nivel tehnic / fizic. Pentru ca avea insa cautari de natura spirituala, latura tehnica a fost minimizata si acest lucru a fost resimtit, iata de elevi cu experienta martiala. Cineva, grad mare si cu multa experienta, chiar spunea cu haz “Daca vreti sa practicati Aikido, incercati ce a facut O Sensei Ueshiba, dar nu Aikido”.
