Se vorbește de multe ori de NINPO, de NINJUTSU, de NINJA și de cele mai multe ori apar tot felul de confuzii între acești termeni. Este drept că toate aceste cuvinte au o rădăcină comună, și anume particula NIN – tradusă, în funcție de context, în mai multe feluri, cum ar fi: secret, ascuns, ocult, perseverență, anduranță, capacitatea de a-ți putea depăși propriile limite și multe altele.
Kanji-ul NIN, citit uneori și SHINOBI, s-a transformat în timp, dintr-un atribut, titlu onorific, acordat unor agenți secreți – luptători de elită, într-un sinonim total al acestor adevarați „luptători din umbră”.
Temenul de NINJA desemnează persoanele care practicau efectiv această disciplină, dar nu se referă la arta în sine. Arta, tehnica era denumită în mod frecvent NINJUTSU, sau în vechime i se mai spunea și SHINOBI BUJUTSU (Arta secretă de a lupta).
NINJUTSU este tehnica marțială pură, exact în forma în care era aplicată în misiunea sa de orice Ninja (Genin – agenții operativi, eroii principali ai tuturor legendelor cu Samurai si Ninja). La un moment dat, un ninja expert în tehnici trebuia să depașească totuși acest nivel, să se perfecționeze, să evolueze. Acesta este momentul în care intervine un alt element extrem de important, și anume spiritul artei Ninja, filozofia interioară a acestei discipline. Această treaptă de evoluție, spirituală chiar, este cunoscută ca NINPO.
NINPO înseamnă cu mult mai mult poate decât o simplă filozofie, poate ca nu se „limitează” la a fi un mod de viață (expresie devenită clișeu de multe ori).
NINPO este un mod de a ne exprima pe noi înșine, exact așa cum suntem fiecare dintre noi. Chiar dacă ideile sunt, în linii mari aceleași, rezultatul diferă de la persoană la persoană, de la un caracter la altul. Spiritul NINPO nu se poate transmite în scris; el poate fi asimilat de la un bun maestru. Fiecare elev va percepe probabil același spirit într-o manieră proprie și îl va transmite poate mai departe aparent modificat, dar de fapt, spiritul va fi, în esență același.
Există mulți Maeștri care predau Ninpo dar, indiferent de aparențe, esența trebuie să fie aceeași. Această particulă „PO” nu este aceeași cu acel binecunoscut „DO – cale” din multe alte arte marțiale (mai ales moderne: Karate-Do , Ju-Do, Aiki-Do, Iai-Do).
Maestrul TANEMURA, Soke al GENBUKAN NINPO, primul asistent al lui Hatsumi Sensei, spunea ca acel „PO ” este ca circuitul apei în natură. Dacă JUTSU este tehnica de a urca pe munte, iar DO sunt numeroasele căi de a ajunge în vârf, atunci PO semnifică norul de deasupra muntelui, care este practic imaterial.
În NINPO nu există sfârșit. Sfârșitul este doar pretextul unui nou început. HATSUMI Sensei, Soke al BUJINKAN NINPO spune că NINPO este esența tuturor artelor marțiale și a tuturor strategiilor militare. El spune ca NINPO este o imensă forță dar care trebuie utilizată corect pentru că altfel ea se poate întoarce împotriva celui care o folosește, la fel cum și curentul electric poate produce atât lucruri bune, dar și accidente periculoase. „Adevaratul NINPO este mișcarea florilor putate de vânt. El trebuie să fie o recunoaștere a dragostei, a oamenilor, a respectului și a dorinței de pace”.
Shidoshi WATANABE Kondo spunea: „Căutați cu forță tot ce dă un minimum de realitate existenței; NINPO este o modalitate de a descoperi esența vieții și a morții, iar viața nu este decât amprenta morții”.
„Nu căutați unde începe și unde se sfârșește NINPO pentru că acest lucru nu există decât în închipuirea voastră asaltată de Tengu, si chiar dacă poate o să găsiți un sfârșit, el nu este decât un pretext pentru un nou început!” – spunea RYUMOTO Seiji Sensei, unul din primii discipoli ai lui TAKAMATSU Toshitsugu Sensei.
Iată deci câte moduri aparent diferite în exprimare la toți acești Maeștri dar toate evidențiind același adevăr. NINPO ramâne singura formă prin care tradiția faimoșilor luptători NINJA se transmite nealterată, din generație în generație. Aparențele înșeală, sunt schimbătoare, dar, în ciuda vicisitudinilor vremii multe RYU-ri de NINJA au ajuns până în zilele noastre; supraviețuirea rămâne practic una din trăsăturile fundamentale ale acestei arte martiale.
În prezent, a practica NINJUTSU exact ca în trecut, din toate punctele de vedere, este ceva imposibil. Iată doar un simplu motiv: antrenamentul cu Naginata (halebarda) era o necesitate vitală în Japonia medievală deoarece aceasta era o armă redutabilă în acea vreme, des folosită de războinicii de atunci. În prezent, însă, asimilarea tehnicilor de Naginata nu aduc nici un folos imediat în autoaparare. Problema se pune aici mai subtil și depășește planul tehnic situându-se la nivelul Artei: învățarea tehnicilor cu arma presupune un nou stadiu în evoluția practicantului de arte marțiale, când intervine o nouă maniară de utilizare a corpului, o nouă distanță de lucru (ma – ai), și, evident, apar modificări majore în energetica mișcărilor.
Iată cum simpla tehnică evoluează spre asimilare interioară, personalizată a spiritului și filozofiei marțiale. Tocmai această personalizare, care este subiectivă, poate constitui un obstacol enorm în multe cazuri; aici este momentul în care intervine sinceritatea practicantului cu el însuși, capacitatea de a se vedea așa cum este și nu cum dorește să pară, hotărârea de a practica pentru el și nu pentru o recunoaștere exterioară. Abia atunci Calea începe să se vadă și, după cum se știe, un maestru nu poate decât să arate drumul, nu să-l și parcurgă pentru elevul său.
NINPO, calea luptătorului NINJA, nu este nici mai grea nici mai ușoară decât cea a altor Arte Marțiale; ea trebuie urmată doar de acei practicanți care o simt în sufletul lor. Fără o motivație adevărată și sinceră Calea NINPO nu numai că nu este înțeleasă, dar ea va fi o irosire de timp.
