Din păcate, mai ales din cauza unor filme de calitate îndoielnică, dar nu numai, o serie de mituri total false despre Ninja încă mai persistă. Treptat, și grație activității intense a lui Hatsumi Sensei de a revela adevaratul Ninpo publicului larg, aceste mituri încep să se spulbere. Sperăm să contribuim și noi la aceasta, în ciuda pasiunii mass media pentru spectacol și în ciuda unei atracții pe care o exercită violența în lumea modernă.
„Opozitia Ninja / Samurai”
Ideea a apărut clar din cauza filmelor ce propagă ideea unor astfel de conflicte. De fapt, Ninja erau trupele de elită, un fel de comando-uri ale acelor vremuri. Ei erau răi sau buni în funcție de care parte a baricadei se aflau ceilalți. Totul depinde de unghiul din care abordăm o problemă. Doar trei dintre școlile din Bujinkan erau tradiții pure de Ninjutsu, restul însă sunt tradiții perpetuate mai ales de familii de samurai, dar care aveau și legături cu școli de Ninjutsu.
„Ninja erau răi pentru că omorau”
Misiunea principala a Ninja era spionajul ceea ce implica obținerea de informații fără a fi descoperiți. Conflictul ar fi deconspirat întreaga misiune. Și totuși a ucide inamicul intră în fișa de post a oricărui soldat (arte marțiale = arte militare). Cu cât mai multe victime făcute pe front, cu atât mai multe decorații și promovări pentru respectivul soldat. Din nou, este o chestie de optică – dacă nu ar fi război, și cineva ar face multe victime ar fi numit criminal în serie și închis pe viață. Este o chestie de perspectivă – Yin sau Yang. În esență, este vorba de niște omoruri, văzute de unii în roz, de alții în negru.
„Săbii ninja”
Aceasta este o sintagmă des folosită de presa în căutare de senzațional. Ei bine, NU existau anumite săbii ninja. Ei foloseau orice le pica în mână cu o eficiență uluitoare. Esența în NINPO (arta ninjutsu ca mod de viață) era capacitatea de adaptare. Cei din clanul Togakure aveau niște săbii cu teacă normală, dar cu o lama mai mică și curbată (nu dreaptă, ca în filme) iar locul liber al tecii era umplut cu prafuri, lanturi, etc. În plus, nici nu era foarte des folosită.
„Ninja erau experți în toate artele marțiale”
Din nou, este o aberație, de data aceasta în sens pozitiv la adresa Ninja. După cum menționam mai sus, important pentru un Ninja era să obțină informații, nu să se facă observat, nu să atragă atenția asupra sa, omorând o armată de samurai. În loc să lupte, Ninja prefereau deseori să fugă și în acest fel, erau și invincibili și de asemenea, supraviețuiau. Din nou, e o chestie de optică. Este însă adevarat și că unii Ninja erau foarte buni experți în arte marțiale, stăpânind chiar și partea lor neconvențională.
„Ninja se îmbracă în negru”
Corect, dar doar noaptea. În pădure foloseau haine verzi, de exemplu. Esența era camuflajul nu culoarea.
„Ninja nu aveau onoare”
Deși s-ar putea spune fie că scopul scuză mijloacele, de exemplu sub forma „a la guerre, comme a la guerre”, Ninja aveau un cod al onoarei foarte profund. El se deosebea de Bushido – codul samurailor (un set tacit de norme, mai ales formale) prin pragmatism, și mai ales, prin idealul de detașare, de a acționa neimplicat, dincolo de dualitatea lumii de zi cu zi.
Este și una din semnificațiile ideogramei „NIN”. Acest cod, „Ninpo Ikkan” obligă practicantul la numeroase etape de purificare fizică, mentală și spirituală. Era un cod dur pentru că impunea unui Ninja să treacă dincolo de aparențe (așa cum arătam și mai sus) și să devină chiar amoral, capabil să judece la „rece” tot ce îl înconjura, netulburat de gânduri, senzații, emoții, presupuneri (Fudo Shin – spirit imuabil). Astfel putem descoperi o alta maximă a Ninja – „Banpen Fugyo” – nu trebuie să existe surprize pentru Ninja, el trebuie să fie pregatit pentru orice.
