Lumea clasică niponă așa cum apare în cele mai multe reprezentări media, cu eternii rivali Ninja și Samurai, este doar o tentativă de a stimula dualitatea, eliminând alte opinii ce ies din tipare. Cam ca în ziua de azi, o mentalitate de tip ”cine nu e cu noi, e contra noastră” . Și sigur că este mai simplu să divizi oamenii în doar două tabere pentru a îi putea controla mai ușor.
Ei bine, dincolo de Ninja & Samurai, iată că mai existau și KYOKAKU, prea puțin cunoscuți, un fel de Cavaleri Justitionari / haiduci – personaje incomode, pentru că luau poziție fermă în fața unor legi nefuncționale sau aplicate unilateral.
Considerați ”rebeli cu cauză”, Kyokaku 侠客 erau un fenomen cât se poate de real, puțin întunecat în operele de ficțiune, din cauza nuanțelor metaforice. În această direcție, chiar la început de secol XX, Yakuza din gruparea Kokusuikai (國粹会 ) lăuda ideile de cavalerism și folosea (falsul și de fapt recentul concept de) ”Bushido” pentru a combate „corupția moravurilor naționale și a obiceiurilor frumoase” din acea perioadă promovând în același timp „armonie între muncă și capital.” Dar conceptul de Kyokaku – Cavaleri Rătăcitori ai binelui, era mult mai vechi.
Incă din secolele XIII-XIV( perioada Kamakura / Muromachi) a existat conceptul de Jiriki Kyuusai 自力救済 – dreptul legal pentru recuperarea onoarei sau a bunurilor fără a se recurge la aparatul legal public (chiar ca drept la ”autoapărare” chiar). Deși nu foarte favorabil privit de societate, acesta era o modalitate de a lua legea în propriile mâini, mai ales când cel ofensat nu se putea baza pe dreptul public. Sub regimul Tokugawa, aceast aspect a dus la Kenka ryouseibai 喧嘩両成敗 , o pedeapsă severă pentru toate părțile implicate în conflict, indiferent de motivul acestuia. Pacificarea forțată din noua Japonia unită a lui Tokugawa din secolul XVII, împreună cu demilitarizarea samurailor și distrugerea a structurii feudale (daimyo vs. guvern central, separarea samurailor de proprietatea asupra pământului) a complicat mult lucrurile conducând către haos.
Este momentul când diverse grupuri simt nevoia să se răzvrătească. De exemplu, Kabuki mono erau la începutul anilor 1600, literalmente „oameni ciudați/nebuni”, cunoscuți pentru comportamentul agresiv, violent și indisciplinat. Aceasta era în contrast cu ideea despre Kyokaku; în timp ce Kabuki mono erau duri și deloc o companie plăcută, eroii noștrii Kyokaku adaugă ideii de rebel un plus de conotație „pozitivă”, eventual o violență cu o motivație moral superioară. Motivația reală era greu de stabilit uneori iar locurile de muncă ale acestor persoane (saloane de jocuri de noroc, bordeluri, etc) nu ajutau prea mult în stabilirea unei reputații bune.
Șocul cultural al tranziției la pacea Tokugawa și ea bazată pe o transcendere spirituală a sabiei de la
Setsuninto #殺人刀 sabia care ucide, la
Katsujinken #活人剣 (sabia care dă viață) a generat mereu astfel de personaje de tip „
Rebel cu cauză”. Iată câteva exemple notabile ale idealului de Kyokaku, opus corupției și abuzurilor indiferent de unde veneau ele:
1. Shiranui Kozo (#不知火小)
Cu numele său real, Hasegawa Heizō (長谷川平蔵), acesta se număra printre cei mai faimoși hoți din vechea capitală Edo, furând de la bogați și corupți, redistribuind prada celor săraci. Faptele sale l-au făcut un erou popular, un fel de haiduc cunoscut pentru abilitatea sa de a evita să fie capturat, ceea ce i-a sporit reputația de Kyokaku.
2. Ishikawa Goemon (#石川五右衛門)
Perioada: final de Azuchi-Momoyama, început de Edo
Goemon este o figură semi-legendară în istoria niponă, adesea descris ca un hoț nobil. Una dintre cele mai faimoase fapte atribuite lui a fost tentativa sa de a îl asasina pe Oda Nobunaga pentru a răzbuna moartea familiei sale. După moartea lui Nobunaga, și-a continuat activitățile împotriva succesorului lui Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi. Oricum este foarte cunoscut pentru a furtul de la bogați pentru a da săracilor și este adesea prezentat în teatrul kabuki dar în esență era mai degrabă un agent Ninja ce se folosea de imaginea și acțiunile unui Kyokaku .
3. Nezumi Kozo (#鼠小僧)
Pe numele său real Nakamura Jirokichi (中村次郎吉) a trăit în vechiul Edo. Nezumi Kozo, tradus prin “Băiatul Șobolan“, era un hoț notoriu, devenit însă un erou popular pentru curajul său îndrăzneț și practica sa de a distribui bunurile furate de la cei bogați. De asemenea foarte bun în tehnici de evadare gen Ninja, care îl făceau să scape din situații imposibile.
4. Tange Sazen (#丹下左膳)
Era un personaj fictiv din perioada Edo, un samurai cu un ochi și un braț, care devine Ronin și își folosește abilitățile speciale de arte marțiale pentru a proteja pe cei slabi luptând împotriva nedreptății. Poveștile sale sunt populare în literatura și filmul japonez , încorporând spiritul eroului Kyokaku
5. Sakamoto Ryoma (#坂本龍馬)
Samurai si erou al finalului de Edo, care nu este un kyokaku în sensul clasic de haiduc justițiar. Dar el este o figură istorică care a ajutat la învingerea shogunatului Tokugawa și modernizarea Japoniei. Eforturile sale de a forma o alianță între domeniile Choshu și Satsuma au fost instrumentale în aducerea Restaurației Meiji. Viziunea sa pentru o societate mai echitabilă și acțiunile sale împotriva clasei conducătoare rezonează cu spiritul Kyokaku de a contesta nedreptatea și a aspirând la justiție.
Idealul kyokaku de a lupta pentru justiție și de a proteja pe cei slabi, a fost continuat și în discursul modern din Meiji unde s-a manifestat în fenomenul muzical ”naniwabushi” și este prezent și în cultura pop contemporană – manga, anime, etc.
