„Chiar și pe drum drept, șarpele tot în serpentine merge” (Lucian Blaga)
Sunt momente în care simt cum vibrează și uneori trosnește viața în mine de prea multă intensitate pe care o pun în fiecare acțiune și în fiecare gând, dar și de prea mult dezechilibru pe care-l port în mine. Uneori pare inutil să știi să înoți într-un ocean, când ție îți este frică să pui piciorul într-un râu. În imensitatea lui, oceanul e liniștit, e cumpătat, e chiar monoton. În timp ce râul „fierbe”, te poartă cu el în vâltoarea lui amețitoare, poți auzi freamătul pietrelor pe care le poartă cu sine. Așa văd eu Taiji și Qigong: ca un râu care curge în permanență, când învolburat, când lin, cu debit mai mare sau mai mic, dar în permanentă mișcare, croindu-și o cale pe drumuri nebătute, cu răbdare și perseverență, săpând și-n piatră la nevoie.
Deși nu practic Taiji și Qigong (sau mai exact o fac ocazional), îi admir foarte mult pe cei care o fac. Orice aș face, mie îmi iese doar o formă goală și chestia asta mă sperie puțin. Poate sunt goală pe dinăuntru și de aceea nu umplu cu nimic forma respectivă. Și ăsta nu e chiar un gând ușor de dus.
Totuși, am reușit să prind unele lucruri la cursul de sabie japoneză. Avem un kata care conține 8 tăieri executate de pe loc. Recent (în urmă cu vreo 2-3 săptămâni) am reușit cât de cât să sincronizez respirația cu mișcările, iar senzația este una de milioane. Sigur, nu respir complet corect, nici nu fac mișcările așa cum ar trebui, dar acel flow pe care-l simți în corp este o senzație unică. Nu simt oboseală, nici greutatea armei, nici a corpului, nu există nicio tensiune în mușchi, în tendoane, pur și simplu mișcările curg natural și le simt bine. Însă… există un moment în acest kata (mai exact la tăierea de jos în sus, în plan vertical) în care mi se blochează respirația (cam atunci când brațele ajung în dreptul diafragmei, ca să fiu mai exactă), iar corpul devine rigid, crispat, simt că mă poticnesc atunci când ridic sabia, arma parcă are mai multe kilograme, încheieturile stau să crape, fiecare mușchi din corp zvâcnește, și deși continui exercițiul până la final (aproape fără să mai respir), îmi simt tot corpul ca un mecanism ruginit, greoi. Nu mai curge nimic pe acolo. Abia la final expir ușurată că am reușit să închei kata-ul.
Mi-am dorit să particip la acest seminar din mai multe motive. În primul rând, e o șansă de a reînvăța să respir corect, ceva ce-mi doresc din tot sufletul să reușesc. Apoi, am strâns atât de multă furie în mine în ultima vreme încât mă mir că mai am și eu loc pe undeva pe acolo… Și îmi dau seama că nu mai știu cum să gestionez situația. Știu că dacă nu găsesc rapid o soluție de a gestiona într-un fel dezastrul personal, o să mă „înghită”. Înainte mă descurcam mai bine în astfel de situații, dar uite că atunci când relele vin pe mai multe planuri, dau în bâlbâială. Am avut mereu o relație bună cu propriul corp, în sensul că am învățat să îl ascult, să-l citesc. Așa că eram extrem de interesată de ceea ce ne putea spune Sensei despre aceste lucruri.
A fost un seminar extrem de interesant (sincer, nu știu când au trecut patru ore). Sensei ne-a arătat câteva exerciții simple care ajută la deblocarea energetică și relaxarea profundă. Ne-a explicat mișcarea în spirală, ne-a vorbit despre importanța și beneficiile respirației profunde, abdominale, despre cum îți poți ajuta corpul să se refacă după perioade grele. De asemenea, a vorbit și despre Anul Șarpelui de Lemn.
În urma acestui seminar am înțeles un lucru important: nu poți începe ceva nou, când porți în tine toate zilele de ieri. Trebuie să știi să elimini ce este în plus, să lași în urmă ce atârnă greu, să înveți să identifici corect ce anume ți-a provocat anumite blocaje, să transformi tot ce poate fi transformat, iar Taiji & Qigong îți oferă cu generozitate instrumentele necesare pentru a te curăța de energiile stagnante. Adevărul este că în momentul în care îți găsești Calea, nu trebuie să îți fie frică de nimic. Trebuie să ai curaj să faci greșeli. Dezamăgirea, înfrângerea și disperarea sunt doar puncte de reper care ne ajută să mergem pe Calea corectă.
Vestea bună este că seminarul a fost înregistrat și veți avea posibilitatea să-l urmăriți online. Așa că nu ratați această ocazie. Veți avea detalii în curând, pe site.
