Evantaiul, la samuraii vechii Japonii, este un subiect complex cu rădăcini profunde ramificate în practici ezoterice atât locale, Shinto dar și de import din China, Onmyodo (un fel de divinație taoistă) și desigur multe practici ezoterice budiste asociate cu ritualuri de protecție mai ales implicând zeitățile Marishiten (entitate protectoare feminină) și mai târziu FudoMyoO (masculin, protector al Înțelepciunii transcendente)
Aceste ritualuri se foloseau de diverse instrumente și asta includea obiecte rituale de putere, lame și săbii pentru a tăia corzi energetice și multe altele. Inițial este vorba de un lucru interior de a te descoperi pe tine însuți dincolo de minte și de atașamentele cu care ne identificăm în viața de zi cu zi.
Este a ieși din ceea ce acum se numește Default Mode Network (DFM) în psihologia modernă și cel puțin la început este o experiență intensă, pe cât de eliberatoare și empowering, pe atât de dură prin vulnerabilitatea pe care o simți în acele momente. Și de aceea, aceste ritualuri vin cu o serie de etape de protecție energetică, de creerea unui spațiu safe.
Așa apare în Japonia încă de acum 1000 de ani, ceea ce la noi se numește Self Defense (Goshin jutsu, Auto apărare dar de sine, protecție de sine, nu neapărat în sens fizic, de tehnică marțială). Termenul japonez de ”autoapărare” în relație cu tehnicile de protecție personală / arte marțiale apar abia în lumea civilă din anii 1920 – 1930 și în contextul în care deja se simțea semnele unui naționalism și militarism în creștere . Până atunci a fost un termen cu conotații de practică religioasă / ezoterică, budistă / shinto.
Revenind la vechile ritualuri, găsim două aspecte:
– cel de curățare eneretică exterioară pentru a crea cadrul potrivit și sigur pentru procesele interioare în care suntem vulnerabili și fără armură (ca să păstrez din termenii marțiali)
– cel de curățare interioară care ducea la ”Lumina Interioară” și ”Invizibilitate”, adică distrugerea acelui Ego superficial care produce percepția duală, opoziția, întreține conflictul.
Din păcate cei care nu au fost inițiați sau care nu au avut nivelul de a primi acele informații au perceput la modul propriu termenul de ”invizibilitate” și așa multe ritualuri din acestea au fost integrate in practicile marțiale cu scopul simplist de a te face nevăzut în fața adversarului și de aceea aceste ritualuri devin oarecum populare în rândurile samurailor de rând din sec 14-16. ( de aici și legende și credințe că se putea să te faci nevăzut ca un Ninja 
)
Revenind la evantai, se foloseau două tipuri de astfel de obiecte
– Uchiwa Gunbai (軍配団扇, ”obiect de aranjarea armatelor”) un tip de evantai ce nu se plia, făcut dintr-o anumită esență de lemn în mod ritual. La origine era folosit pentru a dirija sau dispersa spiritele. Pe cele două fețe erau desenate simboluri ezoterice, mantre, formule complexe de protecție energetică.
Gunbai devine în timp un obiect ritual dar și practic pe câmpul de luptă, folosit fiind de lideri pentru a putea comunica mai ușor între ei, pentru a da ordine, folosind diverse poziții și fețe ale evantaiului. Școala Takeda are o legendă în care celebrul Takeda Shingen, stopează așezat fiind, un atac de sabie cu un atfel de Gunbai, lansat de eternul său rival Uesugi Kenshin (și el foarte atras de practicile ezoterice) Mă îndoiesc că este vorba de o tehnică fizică și mai degrabă cred că este un mesaj că suplețea și subtilitatea (evantail ca obiect mic și ca simbol al practicii ezoterice) pot învinge forța brută (sabia).
– a doua formă a evantaiului ceremonial este cea de baston, ca un evantai închis. Pentru că acesta era folosit în mișcări mai puternice, mai yang, fie de tăiere, fie de bici, la chinezi era cunoscut chiar ca ”bici” de oțel (Ben 鞭). Abia descoperind asta am realizat și mai profund contextul în care apăreau tehnicile de Taiji numite Bici Simplu (單鞭 Dan Bian în chineză) – din nou referință la aceste ritualuri ezoterice de purificare de această dată de origine taoistă ( ca și practica celor 9 invocații / mudre Kuji In). La un moment dat în aceste ritualuri, locul evantaiului a fost luat de mâna goală ce se poziționa în anumite simboluri / Mudre)
Ceea ce cumva s-a pierdut în ziua de azi este faptul că tehnica marțială fizică era doar ultimul act al unei confruntări care se pregătea în cele mai mici detalii, la nivel energetic / subtil. Sigur, în arta războiului din ziua de azi, aceste lucruri de dezinformare, hrănire cu informații false, etc sunt binecunoscute și nimic nu este cu adevărat un conflict ”brusc”, ”spontan” sau ”neașteptat”. Sunt oportunități create și valorificate atunci când trebuie, de cine trebuie. A fi conștienți de ele, a ne lua responsabilitatea propriei vieți, a ne situa dincolo de conflict, aici este esența pacifistă a artei ”războiului” prost tradusă și înțeleasă, Bujutsu fiind de fapt o artă de a dizolva conflictul și vederea duală / în opoziție.
Datorez în mare parte toate acestea lui Machita Kenshinsai – Enbukan Soke, care mi-a arătat mereu și partea subtilă a practicilor marțiale, formele de protecție energetică, mai ales în calitatea sa și de preot shingon.
La început sensei a încercat să separe, cum fac cei mai mulți, practica tehnică de cea ezoterică mai ales că eu veneam și din afara Japoniei, deci un alt spațiu cultural și spiritual. Doar că eu am vrut tot ce se putea și simțeam că este multă profunzime acolo. Și așa, la prima certificare a mea, am primit pe lângă scrolurile de Takeda Ryu și de Enshin Itto Ryu, și un evantai de lemn, făcut chiar de sensei în tinerețe. Și chiar am beneficiat de niște tehnici aplicate cu el chiar la ceremonia de decernare a scrolurilor din templu -ca să țin și mai bine minte importanța acestor momente și invățături. Și chiar sunt teribil de vii acele momente în sufletul meu, le voi căuta în arhiva mea pentru că merită sharuite… A fost începutul unei experiențe extraordinare în care chiar am experimentat cum pacea vine din interior, pe calea dublă a tehnici marțiale, somatice dar și a practicii interioare, a unirii energiei cu intenția în timp ce ajungi la acea vulnerabilă deschidere a inimii (kokoro / shin) . Eram atunci în 2008. Au urmat de atunci ani în care am descoperit cu sensei că practica marțială, somatică, corect și intens făcută, oferă treptat un acces către practica internă, către arhetipuri spirituale pe care un războinic le descoperă în el. Este o evoluție de la tumult, nesiguranță, violență exterioară, la pace interioară, a acea stare de echilibru și înțelegere toate acestea debutând cu siguranță de sine, a te simți bine în pielea ta fiind responsabil de drumul tău.
Și povestind toate acestea despre valențele de practică energetică de protecție ale lucrului cu evantaiul, dincolo de forma pur marțială pe care o voi aborda pe 6 aprilie Workshop AutoApărare cu Arme Improvizate: Evantaiul / TESSEN JUTSU, mă gândesc să structurez și aceste practici subtile și într-un seminar viitor de Protecție subtilă energetică / Purificarea a spațiului folosind (și) evantaiul ca instrument ritual…
