Bine… Între noi fie vorba, am dat și eu titlul ăsta ca să pară că țin minte denumiri… Adevărul este că am prins momentul oportun când denumirea rostită de instructorul nostru Cosmin, mi-a intrat pe urechea dreaptă și trecea vijelios prin mintea mea căutând să iasă prin urechea stângă. Am avut noroc că am prins-o din zbor și mi-am notat-o în carnețel. 🙂
Am această problemă: uit nume, denumiri. Le uit aproape instantaneu… Pentru a le ține minte ușor, ar trebui fie să le văd scrise undeva, fie să ajung rapid la carnețel astfel încât să nu îmi iasă din minte…. De parcă n-ar fi de ajuns că sunt o uitucă, unele tehnici au denumiri asemănătoare: de exemplu, Muso Dori și Musha Dori. Parcă au făcut-o intenționat ca să îi încurce pe amețiții ca mine! 🙂 Mi-e și rușine când mă întreabă colegii mei mai avansați dacă știu Sui No Kata, de exemplu. Evident că știu… așa cum știu si Chi No Kata și Fu No Kata și Ka No Kata… Problema este că deși le știu după nume, nu am reușit încă să asociez denumirile cu exercitiile în sine. Nici după peste 3 ani în care am venit regulat la antrenamente!! Așa că, atunci când sunt întrebată, spun prompt: “da, îl știu, dar care este? Poți să mi-l arăți o dată?” 🙂 Este suficient să îmi arate o mișcare-două și îmi amintesc imediat. Bun, acum că v-am spus că țin minte exercițiul dar uit denumirea sau le încurc între ele, și am stabilit cât sunt de praf, stați să vedeți că se poate și mai rău! 🙂
La unul dintre antrenamentele de Ninjutsu, am exersat o suită de tehnici. Saka Nagare este o înlănțuire luuungă de tehnici (de atac și de apărare, lovituri de pumn și de picior) făcută cu partener. Când spun că-i lungă, credeți-mă că nu exagerez cu nimic. În momentul în care colegii noștri ajunseseră la finalul exercițiului, eu uitasem complet cum începuse (părea că trecuse o eternitate de la prima tehnică a exercițiului), îmi aduceam aminte ceva vag de pe la mijloc. Judecând după fețele celorlalți colegi începători, nici ei nu se simțeau mai bine. Așa că ne-a mai arătat Cosmin încă o dată și încă o dată… și încă o dată… N-aș zice că eram mai inteligentă nici după cea de-a patra exemplificare. 🙂 Este pentru prima dată când țin minte denumirea, dar am uitat cu totul succesiunea de tehnici.
Daaar… exercițiul în sine mi s-a părut fascinant. E lung dar este extrem de bogat și revelator. E o lume întreagă în el! Am văzut o curgere plăcută în modul în care practicanții execută atacul și apărarea… O fluiditate în mișcări la care râvnesc încă de la primul meu antrenament de Ninjutsu. În general, exercițiile din Ninjutsu pierd mult din farmec, din eficiență și din autenticitate dacă sunt executate sacadat, ca un roboțel… Această “curgere” de care vă vorbesc, vine natural din modul în care respiri, îți privești adversarul și reușești să îi citești mișcările, intenția. E multă intuiție acolo. Fluiditatea în mișcări vine din faptul că te miști în același timp cu adversarul, nu vine din faptul că știi deja cum te va ataca colegul de antrenament…. Asta am admirat mereu în Ninjutsu: capacitatea de a trăi conștient clipa prezentă și de a te mișca în același timp cu adversarul, de a te adapta la ceea ce ți se oferă. Astfel de momente sunt dulci-amărui. Pe de o parte sunt fascinată de faptul că în tehnicile respective văd un mic univers, pe de altă parte mă întristez puțin pentru că sunt conștientă că am șanse slabe să ating vreodată acel nivel.
Deci… Saka Nagare… 🙂 în sfârșit, am reușit să rețin o denumire! Acum tot ce mai trebuie să fac este să țin minte și succesiunea de tehnici. 🙂
