Uneori, când plec de la antrenament (fie că e ninjutsu, fie că e sabie) am nori în cap. Nu reușesc să înțeleg nimic din nimic. Uneori, mă enervează atât de tare cuvântul „răbdare”, încât l-aș scoate din vocabular. Mă transform brusc într-un mic Dl Goe care le vrea pe toate „repede, acum și aici”. Aș arde bucuroasă etape, ceea ce nu-mi stă-n fire, dar când frustrarea este prea mare și norii din cap prea deși, nu mai sunt eu. Și chiar dacă aud și înțeleg tot ce spun colegii mai avansați de la dojo și Sensei, când trebuie să pun în practică…. nu se leagă mai nimic.
Bokkenul nu șuieră, nu mă poziționez bine, nu pun masă, nu-mi folosesc corpul, nu stau pe linie, nu mă rostogolesc ca lumea, nu privesc spre adversar când fac tăieri, nu am o viteză de reacție bună, nu am o coordonare bună, nu știu să fiu relaxată (când mi se spune stai relaxată, mi se taie respirația 🙂 ), „nu” este în continuare cuvântul meu preferat (și mă blochează, îmi pune piedici)… Apropo de ultima parte, mereu am crezut că „NU” îți oferă timp, iți oferă șansa să te gândești bine dacă vrei sau nu, un lucru. Să fim serioși, dacă chiar îți dorești ceva, vei găsi întotdeauna o cale de a schimba un „nu” într-un „da”. Dar acum încep să cred că, uneori, este un hoț, îți fură din timpul pe care l-ai putea folosi pentru propria evoluție, devenire.
Încă de la primul antrenament de ninjutsu, am început să devin conștientă de toate hibele/defectele/carențele mele. Parcă mi-a aruncat cineva o găleată cu apă rece în față. Și e înfricoșător. Te descompune, ai impresia că nu mai rămâne nimic din tine, și e foarte greu să accepți că deși în mintea ta îți construiseși o idee mai bună despre propria persoană, realitatea e mult diferită. Și… peste toată nenorocirea asta, auzi cuvintele magice: „răbdare… o să iasă, continuă să practici!”. Uneori, te revolți când le auzi, alteori ești pasiv, de cele mai multe ori se aprinde o rază firavă de speranță…
Când ai nori în cap, adesea ești confuz, pierdut, nu știi încotro să mergi sau cum să abordezi situația. Dar la ninjutsu am învățat că perspectiva (unghiul) din care privești „problema” este extrem de importantă pentru că poate schimba totul. După antrenament, în drum spre casă, privesc direct spre acești „nori negri” menționați mai sus și îmi dau seama cât sunt de norocoasă. Când ai privilegiul să ai nori în cap, să-i conștientizezi, să-i cunoști, să recunoști că îți aparțin, atunci ai marea șansă de a-ți forma propriul cer. Cred că acela este momentul în care ești cu adevărat puternic. Și deși am încercat să găsesc și punctele mele forte, singurul lucru bun pe care am reușit să-l identific clar la mine este că nu renunț, merg în continuare la antrenamente. Iar dorința de a merge înainte strălucește la fel de puternic ca un soare pe cerul meu. Azi mi-am amintit de cântecul „Anthem” al lui Leonard Cohen și de versul „There is a crack in everything, that’s how the light gets in”…
Procesul de „vindecare” este unul lent. Te recompui încet dar sigur. Devii mai bun, mai puternic, ai mai multă încredere în forțele tale, te reîmprietenești cu Timpul și Răbdarea, poate și cu Gravitația ca să poți pune masă când e nevoie (deși Gravitația nu prea e de gașcă și e mai greu să ți-o faci prietenă) 🙂 . Ești tot tu, dar mai stăpân pe tine. Și… dacă ai simțul autoironiei bine dezvoltat, atunci vei avea multe momente, conversații hazlii cu propria persoană. O să râzi mult de tine, dar o să și înveți.
Cine ar fi crezut că simplul fapt de a merge la antrenamente de ninjutsu (inițial), te poate face să îți pui atât de multe întrebări despre propria persoană?! Cred că a practica arte marțiale tradiționale, este de o mie de ori mai eficient decât a citi toate cărțile de dezvoltare personală care au invadat rafturile librăriilor. De ce? Pentru că în sala de antrenament te confrunți direct cu temerile tale, te provoci singur să îți depășești limitele, nu rămâi doar cu impresia că știi ce ai de făcut așa cum se întâmplă după ce ai citit o carte. Dacă chiar vrei să shimbi ceva la/în tine, atunci trebuie să pui în practică teoria. Asta-i marea șansă pe care ți-o oferă ninjutsu și sabia japoneză.
