Ninjutsu

Ninjusu este un stil ideal pentru lupta “Outside of the box”. Aici este important sa te adaptezi situatiilor si sa stii ce urmaresti si ce conteaza cu adevarat pentru a invinge. Vei evita sa te panichezi si vei fi mereu stapan pe situatie.

Ninjutsu

Ninjusu este un stil ideal pentru lupta “Outside of the box”. Aici este important sa te adaptezi situatiilor si sa stii ce urmaresti si ce conteaza cu adevarat pentru a invinge. Vei evita sa te panichezi si vei fi mereu stapan pe situatie.

Ninjutsu

Ninjusu este un stil ideal pentru lupta “Outside of the box”. Aici este important sa te adaptezi situatiilor si sa stii ce urmaresti si ce conteaza cu adevarat pentru a invinge. Vei evita sa te panichezi si vei fi mereu stapan pe situatie.

Ce este Ninjutsu?

 

”Esența tuturor artelor marțiale și a strategiilor militare constă în autoapărare și în preîntâmpinarea pericolului. NINJUTSU este traducerea războiului cel mai complex care există, a ideii de a te apăra practicând arta războiului; în fapt, arta NINJA înseamnă, în egală măsură, apărarea corpului și apărarea spiritului și a sufletului. Calea unui NINJA constă în a îndura, a supraviețui și a învinge tot ce ar putea să îl distrugă.

 

Departe de a se limita la simple tehnici de lovire cu mâinile, picioarele sau cu diverse arme, cu mult mai profund decât știința de a înșela adversarul, NINJUTSU este calea ce ne permite satisfacerea tuturor nevoilor, făcând din această lume un loc minunat, în care protejarea vieții este mai presus de orice.

 

Înainte de a începe studierea unei arte marțiale, indiferent care ar fi aceasta, este esențial să existe în fiecare practicant o puternică motivație care-l poartă pe această cale”.

 

Toshitsugu Takamatsu Sensei, al 33-lea soke al Togakure Ryu Ninjutsu

 

  

Ninjutsu este ceva extraordinar de puternic și de aceea trebuie folosit cu atenție, la fel ca energia atomică, el poate produce bine sau rău.

KOKORO NO BUDO – practicarea artelor marțiale cu inima – este principiul de bază al școlii noastre. Rezultat al unei cunoașteri intime a limitei extreme dintre viață și moarte, KOKORO NO BUDO este cel care îi deschide unui NINJA calea armoniei, a înțelegerii spiritului și a lumii fizice naturale.

Înfruntând teama, pericolul, moartea, dobândind o experiență dincolo de propriile limite, NINJUTSU dezvoltă forța necesară de a admira frumusețea florilor în vânt, de a aprecia dragostea pentru ceilalți, liniștea unei societăți împăcate cu ea însăși. BUJINKAN, arta Ninja a secolului actual, este o familie a cărei ierarhie se adaptează budo-ului modern. Devenind centură neagră, înseamnă că ai găsit echilibrul între calea marțială și cea spirituală. În familia noastră, Kyu sunt copiii, în timp ce centurile negre sunt adulții. Dan-ii reprezintă gradul lor de maturitate. Astăzi, Togakure Ryu este o adevărată ucenicie pentru desăvârșirea pe o cale spirituală.

Ninjutsu este o evoluție permanentă; sunt 50 de ani de când practic această artă și mi-ar trebui alți 50 ca să explic toate detaliile ei”.

(Masaaki Hatsumi Sensei, al 34-lea soke al Togakure Ryu Ninjutsu Bujinkan Dojo)

Ninjutsu este unul dintre cele mai vechi și mai complexe sisteme globale de luptă, o artă păstrată și transmisă în secret de clanurile de războinici ninja, de peste 1000 de ani.

BUJINKAN este la ora actuală cea mai importantă asociație japoneză care păstrează tradițiile luptătorilor NINJA. Asociația este condusă de Soke Masaaki Hatsumi, al 34-lea soke al școlii Togakure Ryu Ninjutsu, și de asemenea, Soke în alte 8 vechi școli de Ninja.

„Bujin” se traduce prin „spirit luptător”, „om al războiului” și, uneori, este folosit termenul de „luptător divin”. „Bujin” reprezintă nivelul maxim pe care-l poate atinge un luptător în evoluția sa pe calea marțială. De asemenea, „Bujin” era traducerea numelui chinez al lui Toshitsugu Takamatsu Sensei (cel de-al 33-lea Soke Togakure Ryu Ninjutsu, care a decedat în 1972), care a fost maestrul lui Sensei Hatsumi.

Sensei Hatsumi a dat asociației numele BUJINKAN pentru a onora memoria maestrului său, a părintelui său spiritual.

 

Ninjutsu este una dintre cele mai vechi și mai complexe sisteme globale de luptă, o artă păstrată și transmisă în secret de clanurile de războinici ninja, de peste 2000 de ani.

BUJINKAN este la ora actuală cea mai importantă asociație japoneză care păstrează tradițiile luptătorilor NINJA. Asociația este condusă de Soke Masaaki Hatsumi, al 34-lea soke al școlii Togakure Ryu Ninjutsu, și de asemenea, Soke în alte 8 vechi școli de Ninja.

„Bujin” se traduce prin „spirit luptător”, „om al războiului” și, uneori, este folosit termenul de „luptător divin”. „Bujin” reprezintă nivelul maxim pe care-l poate atinge un luptător în evoluția sa pe calea marțială. De asemenea, „Bujin” era traducerea numelui chinez al lui Toshitsugu Takamatsu Sensei (cel de-al 33-lea Soke Togakure Ryu Ninjutsu, care a decedat în 1972), care a fost maestrul lui Sensei Hatsumi.

Sensei Hatsumi a dat asociației numele BUJINKAN pentru a onora memoria maestrului său, a părintelui său spiritual. 

Pentru ce imi este util Ninjutsu?

Ninjutsu este un stil ideal pentru cei care vor să învețe să lupte neconvențional. Vei învăța să te adaptezi fiecărei situații, să îți stăpânești emoțiile, să îți păstrezi calmul și luciditatea, să supraviețuiești. La Raiden Dojo București, aveți șansa să vă antrenați și să învățați de la instructori care fac călătorii anuale în Japonia și în întregul Orient, pentru a se perfecționa.

Cristian Laiber

Instructor

Daniel Ivan

Instructor

Mircea Gorunescu

Instructor

Vlad Carstea

Instructor

Este Ninjutsu potrivit pentru mine?

Cursul este recomandat fie celor care au înclinații către neconvențional, fie unor practicanți cu o minimă experiență, fie celor care își doresc să își depășească limitele.

Mai multe despre Ninjutsu

    • Ninpo este ceea ce se găsește dincolo de tehnica marțială în sine. Este o extraordinară filozofie de viață și de luptă, o autoprovocare continuă, o încercare perpetuă de a te cunoaște, de a te înțelege și de a-ți depăși limitele.
    • Ninpo este o cale completă: marțială, terapeutică și spirituală. Este o stare de spirit, o posibilitate de a atinge acel SATORI (starea de iluminare, de detașare și de independență).
    • Programa de studiu conține tehnici cu și fără arme (Ninpo Taijutsu), bazate pe principii comune, de suplețe, disimulare a intenției de atac și contra-atac, dezechilibru, atacul punctelor vitale, identificarea deschiderilor în apărarea adversarului, aplicații tehnice și strategice ale Gokyo (teoria celor 5 elemente), distragerea atenției adversarului, etc.

    Program Ninjutsu la Raiden Dojo București (Splaiul Independenței 315 – 317, la sala de judo a Liceului „Mircea Eliade”)

    Marți: 20.30 – 22.00

    Vineri: 20.00 – 21.30

    Intrebari despre Ninjutsu

    Curiozitati sau nelamuriri despre ce vei descoperi la noi? Rasfoieste urmatoarele intrebari si nu ezita sa ne scrii.

    1. Ce este Bujinkan Ninjutsu?

    Bujinkan se traduce prin „Asociatia (KAN) Razboinicului(BU) Divin (JIN)” și are sediul în prefectura Chiba – Japonia. Aceasta este condusă de Dr. Masaaki Hatsumi, lider al celor nouă vechi tradiții marțiale nipone (koryu), fiind ultimul discipol al lui celebrului Maestru Toshitsugu Takamatsu.

    2. Bujinkan Ninjutsu sau Bujinkan Budo Taijutsu?

    Pe scurt, Hatsumi Sensei a încercat să predea la început Bujinkan Ninjutsu – adică o disciplină neconvențională, dar a fost înțeles greșit de mulți elevi care nu mai practicaseră nimic altceva înainte și nu aveau experiență în arte marțiale.

    Atunci a luat decizia să predea mai întâi formele convenționale – kihon / omote waza din școlile care alcătuiesc Bujinkan și a adoptat pentru aceasta termenul de „Bujinkan Budo Taijutsu”. După mai bine de 10 ani de predare a Bujinka Budo Taijutsu, Soke Hatsumi a considerat că oamenii și mai ales instructorii sunt suficient de pregătiți pentru a face din nou pasul către neconvențional, așa că din 2000 – 2001, s-a revenit la termenul de Bujinkan Ninjutsu pentru că și modul de predare s-a schimbat.

    3. Există o deosebire între Ninja - Ninjutsu - Ninpo?

    Foarte pe scurt, Ninja erau în trecut agenți secreți, însărcinați cu operațiuni dificile, bazate mai ales pe obținerea de informații.

    Ninjutsu era arta pe care ei o stăpâneau, arta principiului NIN – a capacității de anduranță, rezistență la condiții extreme, fizice și psihice, păstrarea echilibrului indiferent de circumstanțe, etc.

    Ninpo era mai mult decât simpla tehnică, abilitate fizică, era calea spirituală ce depășea îndemânarea pur fizică.

    4. Care sunt fundamentele practicii Ninjutsu?

    Este o întrebare simplă dar cu un răspuns complex. Fundamenentele acestei practici se pot împărți în 3 direcții: latura morală, perspectiva istorică și antrenamentul fizic. Acestea vor fi tratate separat în cele ce urmează.

    5. De ce este necesară o bună moralitate?

    O bună moralitate, o percepție clară asupra valorilor morale ale societății, ne ajută să dezvoltăm, în sensul corect, abilitățile marțiale extrem de periculoase pe care Ninjutsu ni le pune la dispoziție.

    Hatsumi Sensei spune foarte des că „Scopul artelor marțiale este acela de a trăi/a supraviețui”. Afirmația aceasta poate fi înțeleasă ca supraviețuire din conflicte de natură fizică, dar și ca supraviețuire în fața unor conflicte interne (boli, afecțiuni) cât și de ordin psihologic.

    Dacă toate acestea sunt înțelese corect, ele vor ajuta și la o evoluție pe plan spiritual, la ceea ce se numește a fi „treaz”. În Bujinkan sunt studiate vechile arte marțiale (Bujutsu, Bugei) ca mod de viață la nivel spiritual (Budo).

    Se pornește de la premiza că cea mai importantă valoare este viața și că fără ea nimic nu este posibil. Această valoare manifestă în mod natural, biologic, tendința de protecție atât a propriei persoane cât și a celor din jur.

    6. Cum ajută perspectiva istorică?

    Deși Bujinkan Budo este un cumul a mai multe curente extrem de vechi de arte marțiale, acest fapt nu transformă disciplina într-un muzeu cu tehnici lipsite de importanță în ziua de azi. Principiul fundamental în Ninpo, este adaptarea, așa că tehnicile se adaptează practic la realitățile înconjurătoare actuale pentru a surclasa orice obstacol și pentru a supraviețui. Paradoxul artelor marțiale constă în faptul că ele promovează și susțin viața (ideograma BU – marțial, se traduce prin interzicerea războiului). În Ninpo Budo nu exista nimic sportiv, totul este o problema de viață și moarte, exact ca în bătăliile epocii prefeudale. Studiul acelor tactici militare antice devine în acest fel extrem de actual și de eficient.

     

    Pentru a nu ne limita la o percepție a artelor marțiale doar ca simple tehnici de luptă, autoapărare, exerciții fizice, perspectiva istorică oferă o imagine de ansamblu a societății în care ele au fost concepute, motivațiile inițiale precum și ceea ce a facut ca ele să fie transmise până în zilele noastre.

    O mare parte din disciplinele predate în cadrul Bujinkan Ninpo, sunt tehnici militare transmise de familiile de samurai din epoca feudală și chiar prefeudală a Japoniei. Alta parte și mai faimoasă a tehnicilor predate în cadrul Bujinkan Ninpo sunt tehnicile unor vechi clanuri de Ninja transmise și ele din generație în generație până în zilele noastre. Desi paradoxală, această asociere nu este întâmplătoare – multe școli de samurai erau obligate să asimileze tehnici Ninja, tocmai din dorința de pregătire „anti-ninja”. Pe de altă parte, Ninja erau spioni perfect antrenați, infiltrați și în multe școli tradiționale, și de multe ori erau chiar samurai cu rang înalt.
    De asemenea, nu de puține ori, clanuri și familii de samurai învinse în războaie și bătălii, se refugiau în munți unde începeau o viață nouă, specializându-se în războiul de gherilă specific Ninja.

    7. În ce constau antrenamentele fizice de Ninjutsu?

    Esența antrenamentelor Bujinkan Budo este Ninpo Taijutsu – arta folosirii la maxim a corpului.

    Aici sunt cuprinse câteva domenii:
    Daken Taijutsu – diverse lovituri
    Kosshi Jutsu – atacuri în zone vitale și cavități
    Koppo Jutsu – lovituri care provoacă dizlocarea articulațiilor
    Ju Tai Jutsu – forme de luptă suplă, la orice distanță
    (proiectii, tehnici articulare, strangulări, prize, luptă la sol, etc)
    Tai Hen Jutsu – metode anexe de creare a reflexelor
    (deplasări, posturi, căderi și rulari, eschive)

    Kobu Jutsu – tehnicile de arme sunt practic o extensie naturală a corpului și se asimilează extrem de ușor după ce Taijutsu devine un reflex. Este doar vorba de un control al distanței.

    Ninpo Budoartele martiale folosite de Ninja nu au tehnici, ci au principii pe care învățăm să le adaptăm la corpul nostru.

    Fiind vorba de arte cu origini puternic chinezesti, doar dezvoltate în Japonia, antrenamentul se face în atmosfera „familală” a școlilor chinezești, departe de specificul rigid și auster al școlilor nipone.
    Pentru că tehnicile nu se bazează deloc pe forță fizică, ele pot fi asimilate la fel de ușor și de femei și de bărbați. De asemenea, există și tehnici folosite mai ales de femei (Kunoichi – femeile Ninja): atacuri prin surprindere, folosirea punctelor sensibile ale bărbaților, unghii, etc. Trebuie subliniat faptul că femeile ocupau un loc special în clanurile Ninja.

    8. Există Kata ca în karate?

    Da și Nu! Există Kata dar nu ca cele din Karate. Acele lupte imaginare cu mai mulți parteneri sunt metode de antrenament dezvoltate de okinawaieni (nu de japonezi) în spiritul vechilor forme transmise din China.

    Ideograma de KATA se traduce prin model, forma de bază, și reprezintă în Ninpo, dar și în alte școli vechi, baza unui Ryu.

    Ele constau în înlănțuiri scurte de tehnici, executate cu partener. În Ninpo, formele de bază (kata) erau mult mai scurte și erau executate cu partener, reflectând din plin confruntările reale.

    Rolul unui kata este de a explica, de a transmite concepte marțiale fundamentale, tehnici de atac precum și răspunsurile la aceste atacuri.

    Kata este practic orice formă (Waza) de bază (Kihon) executata într-o manieră cât mai simplă și sunt considerate puncte de plecare în practica marțială. Eficiența marțială vine abia dupa ce aceste Kata sunt bine asimilate, eficiența are de a face cu ceea ce este dincolo de o formă corectă (kata).

    9. De ce kata sunt considerate 'puncte de plecare'?

    Trebuie bine înțeles că aceste Kata sunt bazele școlii, precum un abecedar. Nu putem compune poeme, cu abecedarul în față. Dar după ce învățăm să scriem cu literele din abecedar (limitate de altfel), propria noastră creativitate și maturitate, ne va ajuta să concepem metafore, figuri de stil pentru a putea exprima ce simțim. „Literele” (bazele) ne ajută să comunicăm ceva deja existent. De aceea se spune că tehnica – bazele – kihon, sunt doar puncte de plecare.

    O școală nu este bogată prin tehnica sa, ci printr-o strategie proprie, printr-o abordare aparte a luptei, printr-o simțire deosebită. De aceea vorbim de ARTE marțiale, realitatea trece prin noi, și ceea ce comunicăm este subiectiv, depinde de noi. Poate un practicant de K1 va snopi în bătaie un bețiv care se agață întâmplător de el, poate un practicant de Aikido, doar îl va evita suplu, poate un om de bine îl va și duce la un spital ca să nu rămână în mijlocul străzii. 🙂

     

    Ceea ce ne face mai buni, nu este tehnica (waza), ci efortul pe care-l depunem în a ne cizela, în a deveni spontani, în a ne accepta și a ne corecta propriile limitări și greșeli. Când forma este corectă, o depășim și ajungem la Henka – aplicatii ale principiului. Depășim tabla înmulțirii, și aplicăm doar ce ne trebuie din ea.

    Cunoscând bazele unei singure tehnici, ea poate fi extrapolată și aplicată și unui adversar care nu mai are pumnul gol, ci poate ține un cuțit. Pentru un practicant avansat, este doar o problemă de distanță, unghi, priză ușor modificată. Dacă știm semnele de circulație, ne vom putea descurca nu doar în intersecțiile similare cu cele din manualul cu teste de circulație, ci în orice fel de intersecție.

    10. Prin ce diferă Bujinkan Ninpo de alte arte marțiale?

    Unul dintre aspectele care face din Ninjutsu Bujinkan ceva deosebit, este domeniul „total” pe care îl abordează, fără să se „specializeze” pe anumite segmente marțiale (cum se întâmplă cu disciplinele moderne: judo – prize, proiecții; karate – lovituri de brațe și picioare; Taekwondo – accent pe tehnici de picioare; kendo – doar folosira sabiei, Aikido – doar tehnici articulare).

    Takamatsu Sensei spunea despre Ninpoeste arta „războiului total”. Această integralitate a formelor marțiale mai poate fi găsită în multe școli tradiționale japoneze (Koryu Bugei) care au format luptători, testați în bătălii reale. Vă dau doar câteva exemple Takeda Ryu, Katori Shinto Ryu, Shinkage Ryu, Yagyu Ryu, Yoshin Ryu, Kukishin Ryu și altele. Pe măsură ce războaiele s-au împuținat și formele marțiale s-au mai diluat, păstrând accentul pe dezvoltarea unor discipline în defavoarea altora considerate mai puțin importante sau doar apaneje ale trecutului.

     

    Pe lângă formele marțiale convenționale, Ninjutsu Bujinkan dezvoltă la maxim ceea ce se numește formă marțială neconvențională: tactici neconvenționale de luptă, elementul surpriză, arme neconvenționale, atitudini de luptă neconvenționale, manipularea adversarului, etc. Arta ninja nu constă în a folosi „arme Ninja” ci mai mult în a fi capabili să transforme orice obiect în armă. Este vorba de adaptare și flexibilitate în concepte.
    Față de alte discipline marțiale, Hatsumi Sensei lucrează cu concepte pe care fiecare elev le aplica apoi la corpul și personalitatea sa.
    Exact ca în arta gradinilor Zen, în care nu doar formele sunt importante, ci și spațiile dintre ele – la fel și în Bujinkan Ninpo Budo, tehnica trece pe plan secund în fața senzației, a distanței, a naturaleții, echilibrului și a bunului simț. Controlul acestora duce la adevărata măiestrie. Controlul este esențial în oricare din formele marțiale vechi – Koryu.

    Iată un simplu exemplu de gândire strategică și tactică militară ce poate fi aplicată similar și în arte marțiale. În locul unei confruntări directe între două unități rivale, este preferabil să se controleze perfect terenul viitoarei confruntări. În acest fel, unitatea aflată în acel teren va fi și ea controlată și va fi doar decizia ei dacă va supraviețui predându-se, sau dacă va muri luptând în zadar. Să ne amintim doar de geniul militar al lui Mircea cel Bătrân, învingător în bătălia de la Rovine când a zdrobit imensa armata adversă, alegându-și un teren avantajos pe care să îl controleze total cu mica sa armată.

    Exact în același fel un adversar poate fi manipulat încât să nu își poată folosi cele mai eficiente atacuri.
    O altă metodă de a exprima la fel de bine ceea ce fac disciplinele Bujinkan Budo este că procesele tipice emisferei cerebrale stângi – liniaritate, logică, performanță tehnică, să fie transferate către emisfera dreaptă în termeni legați de percepție, senzație, formă și spațiu într-o percepție globală, unitară a situației înconjurătoare.

      11. Cum se iau grade, centuri în Ninjutsu ?

      Gradele Kyu (inferioare) și Dan (superioare), centurile colorate sunt invenții recente în artele marțiale japoneze, introduse mai exact de Maestrul Jigoro Kano în Judo, pentru motivarea copiilor.
      Vechiul sistem de evaluare japonez se numea Menkyo (certificare) și cuprindea, în general, 3 nivele Shoden, Chuden și Okuden (inferior, mijlociu, avansat) și o serie de învățături orale (Kuden) transmise doar celor puțini aleși.
      In cadrul Bujinkan nu se acordă gradele moderne Kyu sau Dan pe nici una din cele 9 școli componente, dar se păstreaza Menkyo pentru cele 9 școli. Gradele Kyu și Dan se acordă generic în Bujinkan Ninpo Budo, ulterior se face specializarea pe școli, pe sistem tradițional.
      Gradele Kyu sunt indicate de centura verde și maro în unele dojo-uri. Gradele Dan sunt în număr de 15 divizate conform principiului Ten Chi Jin.
      1 – 5 dan: Cer – TEN (Shoden Menkyo) – “adulți”
      • 6 – 10 dan: Pamint – CHI (Chuden Menkyo) – “experți / doctori”
      • 11 – 15 dan: Om – JIN (Okuden Menkyo)- “maeștrii”

      Testele tehnice se încheie la 4 Dan, la 5 Dan se dă testul Sakki – al simțirii intenției (candidatul trebuie să îl simtă pe Hatsumi Sensei care îl lovește cu sabia de bambus din spate) iar după aceasta progresia este mai ales interioară și este judecată doar de Hatsumi Sensei.
      Sistemul a fost structurat în acest fel de Soke Hatsumi, care în calitate de succesor al tradiției poate restructura școala dupa cum crede că va fi mai eficient pentru elevii săi. Principala motivație a acestui sistem este faptul că un accent deosebit pus pe grade face ca practicantul să își dorească mai mult gradul în sine, uitând de valoarea sa pur simbolică. Ele sunt extrem de personale în Bujinkan și ca atare greu de comparat între ele. Elevii lui Hatsumi Sensei sunt încurajați să își creeze propriile standarde tehnice ale grupărilor pe care le conduc.

      12. Cum pot deveni membru Bujinkan și ce implică acest lucru?

      Un Dojo nu se poate compara cu orice formă de învățământ – este mai mult o familie, o comunitate creată pe baza unor aspirații și pasiuni comune în care poate cel mai important lucru este formarea unui caracter puternic, pozitiv. Tehnica marțială nu este decât mijlocul prin care se obține acest lucru. În Bujinkan Ninpo se poate înscrie oricine, trierea se face în timp prin autoexcludere.

      13. Pot face antrenament direct cu Hatsumi Sensei?

      Hatsumi Sensei are antrenamente săptămânale la Bujinden Hobu Dojo din Noda City (Japonia), la care orice membru Bujinkan este binevenit.

      14. Pot învăța să devin invizibil sau să mă cațăr pe pereți?

      Asemenea abilități nu fac parte din programa Bujinkan Ninpo nici aici și nici în Japonia. Vechile abilități ale luptătorilor Ninja de a ajunge nevăzuți în locuri greu accesibile, nu sunt vitale în supraviețuirea urbană din ziua de azi. De asemenea, astfel de abilități pot fi prost înțelese și pot fi folosite pentru a face lucruri rele. Din acest motiv, antrenamentele noastre pun accentul pe pregătirea tehnică, fizică, mentală precum și pe formele de autopărare, eficiente în luptă, sau mai exact în evitarea unui conflict.

      Pe masură ce moralitatea elevilor o va permite, ei vor fi acceptați la unele cursuri ocazionale în care antrenamentele cuprind și elemente de supraviețuire, cățărare, camuflaj și adaptare la condițiile de mediu. Toate acestea sunt o anexa facultativă a practicii Bujinkan Ninpo.

      15. Vârsta este o problemă, pot fi considerat „prea batrân” sau „prea tânăr”?

      Iată și o întrebare frecventă. Artele Marțiale Tradiționale sunt ceva extrem de serios și de complex pentru a putea fi cu adevărat studiate sub vârsta de 14 ani, dar ele pot fi abordate și înainte cu mult de această vârstă, mai mult sau mai puțin sub formă de joc. Esențial este să existe un partener de vârstă apropiată.

      Vârsta maximă în arte marțiale tradiționale nu există. Ele pot fi începute și studiate la orice vârstă. Maturitatea oferă avantajul unei abordări mai calme, al renunțării la ideile exaltate ale tinereții, exuberanța rebelă a vârstei. Nu există o anumită condiție fizică minimă impusă. Tehnicile trebuie să funcționeze și în afara dojo-ului, în haine normale de stradă, fără încălzirea specifică din sală. A fi natural este cel mai important și acest lucru se va învăța în sala de antrenament.
      În Japonia, mulți adulți trecuți de vârsta a 2-a și a treia, practică aceste discipline cu atenție și calm, doar din dorința de a se elibera de stresul cotidian, de a canaliza pentru un timp mintea și trupul către alt gen de activități decât cele de birou, de a stimula și cealaltă emisferă cerebrală. O motivație frecventă a demersurilor acestora este căutarea unui echilibru pe toate planurile. Deci nu există limită superioară de vârstă, oricine este binevenit și va începe gradat, găsindu-și un ritm propriu de antrenament în funcție de abilități, experiență anterioară, etc…

      16. Sunt femeie, pot practica și eu Ninjutsu?

      Sigur că da! Nu trebuie să crezi în miturile conform cărora Artele Marțiale nu sunt pentru femei. Este foarte important să știi ce anume îți dorești.

      În Evul Mediu japonez, femeia ocupa un loc bine definit în societate, care avea, în general, reguli rigide. Acest lucru, însă, era parțial aplicat în clanurile ninja. Luptătorii shinobi treceau cu ușurință peste tiparele adânc înrădăcinate ale societății japoneze în ceea ce privește femeile, mai ales când era vorba despre reușita unei misiuni.

      KUNOICHI – femeile ninja – se antrenau de mici, la fel ca bărbații. Ele învățau lupta cu arme, în special naginata, bo, hanbo, dar mai ales se specializau în arme ascunse (kakushi) precum shaken, shuriken, tanto. Acele de păr, specifice modei din acea vreme, deveneau rapid arme mortale în mâinile unei kunoichi. De asemenea, o arme specifice femeilor erau niște gheare metalice în prelungirea degetelor, armă numită neko te.

      De asemenea, kunoichi erau bune cunoscătoare ale luptei fără arme (Tai Jutsu) – sistem specific ce folosea avantajele unei staturi reduse și a lipsei de forță. Acest sistem se baza mai ales pe lovirea punctelor vitale (kyusho) și pe tehnici suple, circulare, de preluare a energiei și forței adversarului și redirecționare a acesteia asupra lui.

      Kunoichi aveau și rolul de a păzi și de a îngriji bolnavii din satele ninja și, uneori, chiar de a proteja aceste sate.

      Din experiență, pot spune că, în general, deși mai puține femei practică arte marțiale – comparativ cu bărbații, ele o fac mai serios, nu așteaptă rezultate imediate și de aici șansele sunt mai bune pentru a progresa.

      17. Este periculoasă practica Ninjutsu, m-aș putea lovi?

      Sigur că posibilitatea există. Paradoxal și nu în mod masochist, durerea este un factor de progres în arte marțiale. Cum așa? Simplu! Printr-o durere acceptată și aplicată evident în mod progresiv, proporțional cu cât poate duce fiecare. Se pot învăța multe și se poate ajunge și la formarea unui spirit puternic (seishin no tanren – „călire a spiritului”).
      Artele marțiale sunt o disciplină militară, deci o oarecare doză de „combat spirit” este necesară, dar asta nu înseamnă ca artele marțiale sunt și periculoase. Totul trebuie făcut cu control maxim (esențial ca principiu în arte marțiale) și asumându-ne un minim risc.

      În ceea ce privește rănirea adversarului, trebuie subliniat că nu acesta este scopul. Scopul este controlul si anihilarea atacului. KO-uri obținute prin pumni și picioare în gură, mâini rupte și altele, nu sunt nici pe departe apanajul unei arte marțiale autentice și nu se deosebesc cu nimic de doi bătăuși de pe stradă.

      În altă ordine de idei este important de menționat că în artele marțiale tradiționale, rata accidentărilor este poate cea mai redusă dintre toate sporturile în general. Probabil și pentru că, după cum spune un proverb românesc: „paza bună trece primejdia rea”, iar asta se întâmplă datorită unui spirit alert (Zanshin – „spiritul care ramâne și după”) pe care se pune accent în artele marțiale tradiționale. Legat de acest spirit, un maestru de bugei (arte marțiale vechi) repeta elevilor săi: „vârful sabiei este mereu la gâtul vostru, nu uitați asta nici măcar când salutați”. Nu este doar paranoia gratuită, este mai degrabă un fel de conștiință dilatată, un beneficiu al practicii artelor marțiale.

      18. Ninjutsu îmi poate ameliora starea de sănătate?

      Cu siguranță, da! Am să încerc să explic pe scurt.

      Cel puțin aparent, practica este dureroasa. Sunt multe prize articulare, lovituri, căzături și toate acestea dor. Dar este vorba despre o durere controlată și constructivă.
      La început, încheieturile anchilozate vor durea un pic, nici nu se poate altfel. Scopul final este unul armonios: acela de a păstra / proteja (goshin) integritatea fizică și spirituală a practicantului.

      Încet – încet, de la interior către exterior și invers, învățăm să depășim durerea și treptat devenim chiar imuni la acțiunea ei. Durerea este acceptată, iar acesta e un alt concept foarte interesant în arte marțiale – a accepta, a primi, a fi receptiv. Treptat, corpul se întărește, aproape fără să ne dăm seama, în mod natural și fără urmări nefaste pentru organism (spre deosebire de întărirea impusă, forțată). Acest proces se reflectă și la nivel mental. Învățăm să acceptăm violența celor din jur, și să o redirecționăm, să o controlăm, fără să răspundem la fel de violent.

      Arta Ninjutsu Bujinkan se leagă de o tradiție mult mai veche și mai complexă – Amatsu Tatara, ce atinge 3 aspecte: marțial, medical și spiritual. Partea medicală a școlii Amatsu Tatara realizează la primele nivele o cât mai bună echilibrare a energiilor corpului practicantului, prin tehnici de respirație și mișcări, unele legate de artele marțiale, cu diferența că sunt aplicate mult mai suplu și în alte scopuri. Ulterior apar tehnici mai avansate ce depășesc cunoștințele folosite în acupunctură, de exemplu, și acționează pe meridiane dar fără ace, pe plan energetic. Apoi se folosesc și extracte din plante medicinale, pase energetice, forme de mantra și mudra forme de meditație avansată. Chiar și Reiki este o școală derivată se pare din formele de Amatsu Tatara. Dupa ce Shoden-ul școlii (primul nivel) e stăpânit, la nivelele următoare, tehnicile pot focaliza energia la distanță, către alte persoane. 

      19. Exista competitii, pot participa la ele?

      În artele marțiale tradiționale nu există competiție și aceasta din mai multe motive, cel fundamental fiind că ele sunt discipline militare, perfecționate pe câmpul de luptă, în situații la limita dintre viață și moarte. Iată doar câteva deosebiri esențiale între sport (competiții) și arte marțiale tradiționale :

      1. Lupta reală se desfășoară când vrea adversarul nu când vrem noi. Eventual, atacă din spate și nu suntem preveniți de niciun gest „sportiv”.
      2. Lupta reală nu are un arbitru care penalizează tehnici interzise în ring.
      3. În lupta reală chiar nu există reguli, se pot ataca orice organe sensibile (genitale, ochi, gât, etc, spre deosebire de sport).
      4. In realitate, pot exista mai mulți adversari, situație imposibilă în competițiile sportive.
      5. În realitate, nu ai timp de încălzire și nu există categorii de greutate, adversarul poate fi mult mai mare decât tine.

      Asta nu înseamnă că nu există confruntări libere (ceea ce unii numesc „Kumite”). Există și aici dar cu teme date, scopul fiind să învățăm/asimilăm ceva, nu să îl facem K.O. pe celălalt. Este o problemă de mentalitate și de atitudine.

      20. Ok, fără competiție, cum verific dacă e eficient ce învăț?

      Există mai multe aspecte demne de menționat.  Din cauză că nu practicăm arte marțiale sportive, nici nu putem testa acolo, în sală, eficiența tehnicilor, pentru că regulile luptei ne-ar împiedica.

      • Artele marțiale sunt concepute pentru oameni aflați în inferioritate față de un adversar superior fizic, numeric, dar nu superior și ca pregătire tehnică și strategică. Competițiile încearcă să egaleze șansele celor doi și, evident că tehnicile mortale vor fi interzise. Pe stradă, însă, nu este deloc așa.
      • Un alt aspect ar fi acela al definirii conceptului de „eficiență” pentru că este relativ. Credeți că dacă dați un picior în gură la antrenament, unui coleg, tehnica e eficientă? Poate, dar nu e suficientă.

      Caz real: un sportiv (3 dan karate) scapă cu succes de 2 adversari care îl atacaseră într-un parc. În final, el ajunge în spital cu tăieturi adânci de cuțit de la un al treilea adversar care a venit din spate. Poate nici nu se aștepta la el, poate se bucura ca i-au ieșit tehnicile pe primii doi. Cine știe?! Nu încercăm sa dăm o falsă inferioritate uneia din discipline, doar să le punem pe fiecare la locul lor. Nici nu putem căra marfa cu un BMW și parcă nici la curse nu putem merge cu un TIR.

      Morala: tehnica nu e decât o unealtă de autoperfecționare, eficiența stă în cel din spatele tehnicii, el este cel care evoluează (prin perfecționarea tehnicii). Cutitul în sine nu e deloc periculos, el devine periculos în mâinile unui maniac. Așa cum dacă iau cuțitul unui măcelar, nu voi avea și dexteritatea măcelarului. Cam la fel stă povestea și cu tehnicile artelor marțiale.

      Concluzia: pentru a testa eficiența, probabil că nu tehnica trebuie testată. Restul e temă de studiu.

      21. Nu știu absolut nimic. Cum voi începe? Ce voi face?

      Începerea antrenamentelor este un proces educativ, nu brutal, deci nu te teme! Fiecare învață în ritmul său. Coordonarea corp-minte se învață lent. Atmosfera liniștită și prietenoasă din dojo va fi mereu prezentă pentru a facilita procesul de învățare, dar și pentru a permite relaxarea tuturor.

      Instructorul va explica diverse tehnici după care elevii vor repeta cât mai bine acele lucruri, în timp ce instructorul îi îndrumă, pentru a le înțelege cu mintea și cu trupul (este mai grea un pic partea asta, deoarece corpul nu prea va asculta de minte, dar cu un pic de perseverență sigur vor apărea și rezultatele).

      Încă un lucru foarte important – progresul în arte marțiale se face printr-o frustrare continuă care are ca rezultat final distrugerea sau măcar limitarea propriului ego. Ce înseamnă asta? Nu te aștepta ca un instructor să te laude pentru tehnica pe care o faci, niciodată ea nu va fi perfectă, va fi doar un pic mai bine ca înainte. Și tehnica instructorului Dvs, care are poate nivelul de 5 Dan, este doar un pic mai bună decât a unui coleg care abia a luat testul de 4 Dan. Cu siguranță ambii mai au de învățat de la un expert cu 6, 7 Dan a cărui experiență e cu siguranță mult mai mare.

      22. Ce am să învăț prima dată?

      Primele lucruri care ar trebui învățate într-o școală tradițională sunt 2 lucuri fundamentale:
      – a sta în picioare – pentru că fără o bază solidă este imposibil să execuți tehnici corecte, fie ele atacuri sau blocaje

      – a lua contact cu solul (căderi, rostogoliri) – aici este vorba mai ales de ceva psihologic, faptul că, de obicei, de mic ți se spune „Fii atent să nu cazi”, de unde rezultă că a cădea este ceva rău. Așadar, o cădere în timpul luptei, pe lângă eventuale daune fizice pe care le-ar putea provoca, are și un mare impact psihologic. De aici trebuie să înceapă antrenamentul propriu zis în artele marțiale, pentru a schimba aceste tipare mentale, create de-a lungul vieții. O cădere, corect făcută, care nu implica rănirea de nici un fel, ar putea fi doar o simplă tranziție către o luptă pe o altă axă.

      23. Ne antrenăm cu arme? De ce? Cât de utile mai sunt?

      Armele vechi tipice școlilor de arte marțiale nu prea au aplicabilitate în zilele noastre și de aceea antrenamentele cu cel puțin o categorie de arme (lungi, de exemplu) sunt aparent inutile.

      Și totuși tehnicile cu arme sunt utile pentru că ele contribuie la perfecționarea mișcărilor propriului corp. Din nou, ele sunt doar unelte, nu scopuri în sine. Antrenanamentul cu arme oferă o precizie în plus practicantului, oferă o nouă perspectivă asupra distanței de acțiune și, mai subtil – prelungește Ki-ul practicantului către noi limite. Acesta este, poate, cel mai important aspect al antrenamentului cu arme.

      Tehnicile cu arme, încep relativ repede, mai întâi pentru antrenamente cu distanțe cât mai variate, ulterior aceste tehnici se perfecționeaza. În Japonia, lucrul cu arme presupune o experiență minimă de 1 Dan (minim 3 ani), dar deja dupa un an, elevul poate începe să fie familiarizat cu unele principii de lucru cu arme.

      24. Cât durează până când iau centura neagră?

      Aceasta este o întrebare generală despre cazuri particulare.

      Fiecare va progresa în felul său, în funcție de o multitudine de factori: personalitate, vârstă,  experiență sportivă/marțială anterioară, constituția fizică ș.a.m.d.

      Cursul nostru nu are o durată anume. Artele marțiale înțelese ca mod de viață, devin o practică de o viață întreagă, în care mereu putem descoperi câte ceva nou, ceva de aprofundat. Însă și doar câteva luni pot fi suficiente pentru a înmagazina niște reflexe de bază utile în căderi și în eschive pentru a  evita atacul advers.

      De altfel a omorî, a distruge este extrem de ușor. Nu acesta este scopul în artele marțiale. Controlul și neutralizarea atacului advers va cere cunoștințe mai avansate (echilibru, puncte vitale, respirație, etc) a căror aprofundare și stăpânire va dura mult mai mult, și nu putem da un interval anume.

      În Japonia, se consideră că un elev conștiincios (nivel mediu de pregătire) poate avea un nivel de baza (1 Dan – primul nivel de centură neagră) în stăpânirea tehnicilor în aproximativ 3 – 4 ani. Acesta este, însă, un interval relativ, orientativ. Aprofundarea tehnicilor nu este liniară așa că excesul de antrenamente nu va grăbi deloc progresul. Durează până ce tehnicile învățate în mod conștient, devin reflexe subconștiente. Aceasta este cheia progresului în arte marțiale.

      Cât despre drumul către maiestrie, este o cale lungă. Important este să pășești pe această cale cu încredere și cu răbdare. Restul va decurge în mod natural.

      25. Este Ninjutsu cea mai bună artă marțială?

      Nu putem discuta despre cea mai bună artă marțială. Cea mai buna este cea care ți se potrivește cel mai bine. Desigur, mai intervine și factorul uman – persoana prin intermediul căreia descoperi acea artă marțială.
      Dacă cel care intermediază această cunoaștere (Instructorul) este avansat atunci cu siguranță că va putea explica numeroase aplicații ale tehnicilor în cele mai diferite situații (henka). Dacă profesorul e limitat, degeaba arta marțială e bogată, pentru că ea devine inaccesibilă. Așa că nu există arte marțiale (tradiționale) slabe, ci doar profesori limitați!

      În continuare, discuția se va muta pe alte planuri. Pentru a avea o artă marțiala „bună” este nevoie de una care să cuprindă cât mai multe aspecte ale luptei – toată gama de distanțe, arme, strategii cât mai diferite. Disciplinele moderne, dezvoltate departe de conflicte militare, de realitatea luptei, au început să dezvolte doar anumite părți ale artelor marțiale vechi.

            Artele marțiale vechi erau, însă, parte integrantă din pregătirea vechilor militari, războinici pregătiți în orice moment să moară. Ei trebuiau să folosească săbii, pumnale, lănci să se descurce la fel de bine și cu mâna goală, contra unui adversar (sau mai mulți), să călărească, și câte și mai câte. Astfel, apăreau vechile școli de arte marțiale cu multiple componente numite Sogo Bujutsu (arte marțiale integrale). De aici și pledoaria anterioară pentru școlile vechi/complete oricare ar fi ele, pentru cei ce doresc școli cât mai complexe , cu o strategie testată de sute de ani pe câmpurile de luptă.

      Locație

      Splaiul Independenței, 315-317 București
      (Liceul Mircea Eliade)

      Program

      Marți:       20:30 - 22:00
      Vineri:      19:00 - 21:30
      Sâmbătă: 10:00 - 13:00

      Telefon

      0722 349 704