Sunt des intrebat de cat de “bun” a fost Musashi si cumva el este plasat pe primul loc intr-un fel de Samurai Top imaginar. Si toate acestea pentru ca Musashi este cel mai mediatizat (nu neaparat corect) incepand cu romanul cu acelasi nume al lui Yoshikawa despre care am mai scris ca nu are la baza prea multe realitati istorice. Totul a venit din nevoia unei Japonii interbelice de a isi gasi o identitate nationala, eroi nationali, etc.
Si atunci incerc sa vin si cu alte exemple mai potrivite, gen familia Yagyu care a dus arta sabiei din plan tehnic la nivel de strategie de guvernare a guvernului Tokugawa ce a unificat Japonia si a impus o lunga perioada de pace de peste 250 de ani…
Sau Bokuden din Kashima, putin inainte de Yagyu care deja venea cu filozofie similara nonviolenta – Mutekatsu – “a castiga cu mana goala, a nu folosi sabia”. ( de fapt este un Mu din Zen , o notiune de vid sursa, mai complexa decat ideea europeana a unui vid abstract)
Stim ca Musashi a avut cam 60 de dueluri in 10 ani plus participarea in 2 batalii unde a fost ranit / doborat de pe cal
Bokuden, se pare ca a avut 19 dueluri, a participat la 37 de batalii avand 212 adversari omorati confirmati.
Prea putin insa se vorbeste de calugarul razboinic (sohei / yamabushi) Benkei (1155–1189). E adevarat a trait in vremuri un pic mai indepartate dar a luat parte in zeci de batalii trimitand pe lumea cealalta sute de oameni in fiecare dintre ele, conform unor relatari de atunci. Un fel de “Little John” nipon, el este asociat cu printul Minamoto Yoshitsune care l-a invins pentru prima oara. Apoi intre cei doi a existat o prietenie pana la moarte, romantata in piese de teatru si povestiri ulterioare. Inalt de 2m, Benkei se pare ca era un expert in Naginata iar stampele il prezinta ca pe un urias feroce, purtand mai multe arme lungi cu el.
Interesant este ca el a murit in batalia de pe raul Koromo (1189) la doar 34 de ani, dupa ce a doborat in acea zi peste 300 din cei 500 de samurai trimisi sa il ucida pe Yoshitsune. Atacatorii trimisi de Minamoto Yoritomo ( fratele lui Yoshitsune, dragoste de frati…deh) au realizat ca nu pot forta intrarea in resedinta lui Yoshitsune cu un asemenea gardian asa ca s-au retras si l-au acoperit cu ploi de sageti. Se spune ca, sprijinit in bastonul sau ferecat in metal (tetsubo), Benkei a murit in picioare, cu zeci de sageti infipte in corp, starnind inca frica si mort, samurailor ramasi…
300 de samurai ucisi intr-o zi e mult mai mult decat Musashi, Yagyu sau Bokuden si demonstreaza mult din abilitatile martiale ale micului Benkei. Nu stiu daca cineva a mai reusit aceasta “performanta” dupa aceea, mai ales in lipsa armelor de foc.
Doar ca Benkei a plecat tanar, la cei 34 de ani ai lui, fara sa lase in urma o scoala, o traditie, succesori. Nici macar nu putem vorbi de scoli de arte martiale in acea perioada. Dar putem vorbi de caractere nobile care si-au aparat o prietenie de suflet cu pretul vietii dublate de un spirit extraordinar de razboinic. Vazand acest tragic final, Yoshitsune si-a facut sepukku pentru a nu cadea pe mana fratelui sau. O istorie grandioasa si trista in acelasi timp si e normal sa fie asa, si yin si yang.
Oricum cat timp este razboi, unii vor jubila ca si castigatori in timp ce familiile celor invinsi isi vor plange pe cei dragi disparuti. Si daca esti invingator nu esti scutit de ceea ce mai nou se cheama PTSD si daca esti invins nu esti scutit de ura si de dorinta de razbunare. Toate genereaza un ciclu fara sfarsit. De aceea se spune ca esenta strategiilor martiale este Pacea. Si in primul rand trebuie sa fie interioara ca sa poata fi exprimata cu rabdare si compasiune in exterior.
PS. voi mai vorbi despre Benkei pentru ca a fost un caracter special in istoria Japoniei si a artelor martiale. Exista si acum tehnici ce ii poarta numele in unele scoli, inspirate din legendele cu el – dovada cat de puternica a fost totusi amprenta sa in randul razboinicilor acelor vremuri.
( in imagine -Benkei, vazut de Kikuchi Yosai, cel mai faimos pictor de portrete monocrome, cateva sute de ani mai tarziu).
