AIKIDO este un termen mult mai cunoscut decât AIKIJUTSU. În timp ce AIKIDO se referă la un sistem modern, restructurat de O Sensei Ueshiba, pentru o societate pacifistă, pe baza Aikijutsu-lui din scoala Daito Ryu, Aikijutsu este vechea tradiție marțială/militară a samurailor, perfecționată în lupte pe viață și pe moarte.
De fapt, AIKIDO este rezultatul a ceea ce O Sensei a început să predea după ce a primit Menkyokaiden (nivelul final) al școlii Daito Ryu, ignorând progresul normal al școlii. Este deci vorba de o viziune proprie, revoluționară, deschizând arta marțială publicului larg. Acest drum fusese deschis înaintea sa de un alt maestru vizionar – Jigoro Kano – considerat fondator al Judo-ului modern (plecând de la mai multe școli de Jujutsu ale vremii).
AIKIJUTSU din școala Takeda stă la baza școlii Daito Ryu, aparută în secolul al 16-lea, odată cu declinul familiei Takeda, după moartea celebrului general Takeda Shingen.
Aikijutsu este o reală disciplină militară, testată de multe generații pe câmpurile de luptă, în bătălii pe viață și pe moarte. Tehnica Aiki este derivată în mod clar din tehnici de sabie așa cum reiese și din legenda principiului Aiki. Deși multe școli medievale se influențau reciproc, principiile Aiki au urmat o dezvoltare foarte pură, în cadrul strict al școlii Takeda, unde erau atent păstrate.
Perfecta coordonare sau armonia tipică Aiki, era doar nivelul final al unei practici, bazată pe suplețe, pe forme de dezechilibru și de folosire a forței adversarului, împărțite după cum urmează:
- AIKIJUJUTSU – armonia este încă un ideal greu de atins, se folosesc însă pârghii care facilitează un uz mai mic de forță decât cea a adversarului. „JU” se traduce prin suplețe și este un principiu studiat intens și aplicat din plin. Dezechilibrările se fac prin deplasări, eschive, însoțite de Atemi (lovituri) și finalizate prin tehnici articulare. Este etapa corespunzătoare unui începător, până la nivelul de 1 Dan (minim 3 ani de practică). Se insistă mult pe procedee (waza) în forme Irimi – intrare, extrem de vizibile și energice.
- AIKINOJUTSU – sincronizarea tipică pentru Aiki începe să fie percepută, dincolo de principiul JU – bine stăpânit și simțit deja de corpul practicantului (simț al corpului). Practica respirației controlate – KokyuHo este, cu siguranță, calea care asigură această trecere către Aiki. Practicantul nu mai caută forță în execuția tehnică, simte dezechilibrele – Kuzushi, iar Atemi devin mai naturale și nu provoacă decât dezechilibrul adversarului, se începe lucrul pe reacție stimulată. Intrarea este doar o cale pentru absorbția forței adverse, prin mișcări circulare Tenkan.
- AIKIJUTSU – este etapa ultimă pe care o putem numi și AIKIDO, etapa în care se simte cu adevărat KI-ul propriu precum și cel advers, și ambele se pot manipula după voie. Atemi (lovitura) este la nivel strict energetic, dezechilibrul (Kuzushi) este mai mult decât fizic, și adversarul nu mai simte nicio opoziție, ci doar gol care absoarbe. Este momentul unde principiile Tenkan, neutralizează orice atac advers. Tehnicile se reduc la mișcări naturale, executate la momentul potrivit, cu minim de forță, indiferent de vârstă sau abilități fizice.
Principii fundamentale ale AIKIJUTSU Takeda Ryu:
- TAI SABAKI– poziționarea corectă a corpului, constă în deplasări specifice care oferă un minim impact cu agresorul, un unghi care îl dezechilibrează pe acesta din cauza propriei sale forțe.
- KAMAE– postura, atitudinea naturală, relaxată, bine înfiptă în sol dar și mobilă în același timp. Orice deplasare trebuie să fie o Kamae – atitudine dinamică, plină de stabilitate chiar și în mișcare. Coloana dreaptă, bazinul jos, umerii relaxați, palmele deschise, tendoanele întinse, sunt atributele unei bune gărzi naturale, ce va constitui baza de plecare pentru neutralizarea atacurilor adverse.
- UKEMI– înseamnă a primi. Este un concept generic care se referă fie la a știi cum să primești contactul cu solul (când suntem proiectați), fie la a știi cum să primești un atac prea puternic; este vorba despre o recepționare în plin. În acest caz, este vorba de un fel de deviere a atacului, de a merge în paralel cu el, până când scade suficient de mult încât să poată fi preluat și redirecționat/controlat. Ukemi și sabaki implică foarte multă mobilitate la nivel mental în primul rând!
- KUZUSHI– dezechilbrul este creat adversarului, folosind, acceptând, controlând și redirecționând propria lui forță. Oarecum este un concept opus celui de Kamae. La început, dezechilbrul fizic se poate crea prin lovituri, atacuri în puncte vitale, ulterior doar prin agățări și deplasari ale centrului său de greutate, în final prin explozii de energie care provoacă dezechilibre subtile la nivel energetic (cu adevărat o formă de Aiki).
- METSUKE– privirea, mereu controlează adversarul fără a fixa un punct anume de pe corpul său. Este vorba de o privire periferică, atentă la mișcare, și nu la detalii.
- MA AI– distanța de luptă, este esențială atât în protecție (Goshin) cât și în contra-atacuri. Stăpânirea distanței și a unghiurilor definește o tehnică corectă ce oferă un control total asupra adversarului, fără posibilitatea de riposta. De asemenea, un bun simț al distanței MA AI – oferă cheia aplicării aceleiași Waza (tehnici) fie pe mână goală, fie pe arme de diverse lungimi (tanto, boken, bo, etc).
- ZANSHIN– este spiritul care rămâne și după ce tehnica este executată, dar și ceea ce ne ține în alertă înainte și în timpul luptei. Este conștientizarea ca atacul unui coleg de sala ar putea fi foarte real, al unui inamic hotarit sa ucida. Zanshin-ul este specific unei arte martiale reale si nu are nimic in comun cu ideea de sport.
Structura din Aikijutsu Takeda Ryu
Tehnicile școlii Takeda Ryu AikiJutsu sunt transmise și în prezent neschimbate, exact cum erau ele aplicate pe câmpul de luptă.
Programa de bază include:
- Kihon Waza – o serie de 30 de tehnici fundamentale pentru 1 Dan, un fel de alfabet, de bază, fără de care nu se poate evolua. Ele se studiază doar pe atacuri simulate, cu minim de forță pentru a asimila principiile esențiale enumerate mai sus. Nu se cere deloc eficiență la acet nivel.
- Henka Waza – o serie nelimitată de aplicații ale acestor tehnici, derivate din formele de bază, după înțelegerea principiilor de dincolo de tehnică. Ele marchează o dezvoltare a personalității și creativității practicantului. Odată cu aprofundarea Henka Waza, se trece și la numeroase forme de Randori (practica libera).
Toate acestea dau practicantului baza necesară începerii unui studiu serios al artei marțiale, studiu ce începe odată cu primul nivel al centurii negre. Centura neagră reprezintă adevăratul debut. În artele marțiale, este un nou început de drum și nicidecum sfârșitul.
