În 2009, primeam primele certificări japoneze pe sabie și Aikijutsu Takeda Ryu sub îndrumarea lui Kancho Machida Kenshinsai și a fiului și actualului său succesor Machida Fudoshin (sandaime).
Ceremonia de certificare a avut loc chiar în micul templu shingon al familiei Machida, în care am și locuit în fiecare an în care am revenit în Japonia să îmi continui și aprofundez studiile.
În final, am primit și cadou, total neașteptat:
E vorba de un evantai de lemn, replică a unuia de oțel, (Tessen) care făcea parte din ținuta oricărui samurai pe vremuri și pe care sigur că știau să îl folosească și în practica marțială, ca armă improvizată. De asemenea, evantaiul este strâns legat de tradiția Takeda Ryu prin faimoasa legendă în care Takeda Shingen reușește să se apere cu un evantai de oțel (gunbai) de atacul de sabie al lui Uesugi Kenshin. Discutasem cu sensei Machida că este foarte posibil ca legenda să fie un simbol al puterii energiilor subtile și a unei strategii superioare reprezentate de evantai (ca simbol de putere și de concentrare energetică) în fața forței brute reprezentate de adversarul cu sabie și călare. Atât Takeda Shingen cât și rivalul său Uesugi Kenshin erau adepți devotați ai practicilor ezoterice combinate cu strategiile marțiale.
Poate și mai neașteptat a fost faptul că sensei a continuat să îmi arate tehnici, cu aceeași generozitate și bunăvoință. Dar chiar în timpul ceremoniei de acordarea diplomelor, nu mă așteptam să mă pună la pământ chiar cu acel evantai! Am înțeles atunci că pentru Machida sensei, nu exista pauză de la antrenament, el trăia fiecare moment pentru a se perfecționa și a fi conștient de viață pornind de la slăbiciuni, fiind un adept al strategiei. Și asta nu însemna deloc că nu se bucura de viață. Chiar am râs mult cu sensei și ne-am bucurat la maxim de fiecare moment împreună. Reușea mereu să te facă să fii atent și conștient, să fii treaz și cumva și detașat pentru a îți urmări și mintea, nu doar corpul făcând tehnici… Atâtea amintiri superbe, fixate bine în mintea și mai ales corpul meu, cu fiecare durere care de fapt era un cadou.. Erau dureri care eliberau tensiuni si mereu mă ridicam mai ușor și mai bucuros că am mai lămurit ceva sau poate mai bine spus că am mai acceptat ceva, ocupând mintea cu acea durere constructivă și eliberatoare (paradoxal).
Vom continua să lucrăm la Raiden Dojo București atât Aikijutsu și Batto jutsu așa cum mi l-au transmis familia Machida cât și ineditele tehnici de arme ascunse concretizate în forme atât de inedite de Tessen jutsu.
Vă așteptăm cu drag să descoperiți o lume fascinantă a artelor marțiale tradiționale ca o artă paradoxală a păcii și a centrării, a găsirii echilibrului cu sine, o poartă fascinantă spre o cultură și o spiritualitate aparte din care mereu putem învăța câte ceva!
Cristian Laiber, Raiden Dojo București