Cineva m-a întrebat despre o nouă ”piesă de artă” pusă la vânzare de o casă de licitații din București care cel puțin la capitolul Nihonto / Katana, unde am ceva experiență ) a mai prezentat chestii total fake (profitînd de un public neavizat și poate un pic snob) (am pus și link-ul cu pricina mai jos)
În primul rând, ca introducere în subiect, nu cred că o casă de licitații e cel mai bun loc să îți iei un obiect, decât dacă știi foarte bine ce cumperi. Și nu avem multă cultură în direcția Nihonto / Katana / săbii autentice de samurai, suntem snobi, avem și bani – atunci da, nu e tâlhar cel care cere, ci e fraier cel ce achită suma cerută și așa casele de licitații fac bani după fraieri (nu mereu dar…)
La fel cum e mai bine să îți cumperi o mașină din reprezentanță și o lucrare de artă direct de la un artist pe care îl apreciezi și la săbii e bine ca mai întăi să vezi cât mai multe săbii reale poți, să citești măcar despre ele (e segment de nișă dar există literatură în domeniu, încă nu în română e adevărat). Și desigur există multe magazine specializate în Japonia care vând și online și trimit și în țara noastră.
Și acum despre sabia de mai jos, cât pot să văd din pozele nu foarte clare oferite de casa de licitații. În primul rând pare să nu aibă deloc hamon, ceea ce este grav pentru că de aici se vede arta unei săbii japoneze.
1. Lama pare ascuțită / zgâriată cu ceva extrem de grosier și deja din prima, prețul de pornire nu este justificat pentru că hamonul lipsește cu desăvărșire, cel puțin nu se vede în poze….
2. Șanțul (bohi) mi se pare prea lat și lipsit de profunzime ceea ce mă face să cred că ar putea fi sau chinezească sau poate mai probabil un Gunto din al doilea război mondial ( sabie făcută industrial, nu din oțel tamahagane, călită în ulei) Există și Gunto-uri făcute manual la începutul războiului, acelea au hamon și e diferență de calitate, unele chiar cu oțel Tamahagane.
3. Hada este de asemenea extrem de neclară ceea ce îmi reiterează presupunerile de mai sus. Plus o crăpătură la baza lamei care trebuie analizată – probabil defect major de forjare (hagiri) pentru că nu arată deloc a Kizu (defect / ”rană” din luptă). În Japonia defecte de forjare vizibile sunt acceptate doar la săbiile vechi, trecute prin multiple polish-uri încât oțelul moale (hagane) devine vizibil.
4. Boshi, vârful, nu (mai) are nimic din liniile clare de polishare ale unui vârf de sabie japoneză, care are o geometrie specifică. Și asta mă face să cred că NU este japoneză!!!
5. Tsuba, nu se vede prea bine, pare să fie autentic japoneză. Este o găselniță de imagine, jalnică, de a pune o tsubă japoneză pe o lamă non japoneză sau pe una japoneză de gunto sau o lamă distrusă deja după un polish defectuos.
6. Sugata – forma lamei, e ceva gen tachi, nu chiar tipică pentru sec.19. Sanțul lung și continuat în mâner, sugerează o sabie mai veche (O suriage), tăiată conform legii săbiilor de la început de Edo ceea ce este exclus de prezentarea din licitație. Și, din nou, ne duce cu ideea la un fake sau poate la o lamă scurtată pentru uzul în război în tancuri sau avioane ( unde ofițerii nu puteau să aibă sabie de lungime uzuală) Dar forma nu corespunde cu această situație …. deci iar semne de întrebare…Cam multe…
Poate mă înșel dar cam asta deduc din pozele prezentate în această manieră, total neprofesionistă de altfel. Ar fi fost nevoie de detalii pe Menuki, pe Hada, pe Hamon, pe Tsuba, pe Nakago toate având elemente specifice care distanțează mult o sabie japoneză autentică de samurai (din tamahagane), de una ieftină non japoneză, sau de una de duzină, un Gunto călit în ulei (din motive de război atunci, lame chiar interzise acum Japonia pentru calitatea slabă a oțelului lor).
Pentru pasionații săbiilor japoneze, investiți în ceea ce vă place, documentați-vă serios pentru că sunt multe surse, pentru că da, chiar este o artă fantastică în această lume aparte a Nihon Token. Nu aruncați bani pe obiecte la licitații îndoielnice. Arta e un subiect complicat si destul de subiectiv și totuși în acest domeniu există totuși o scară de valori…
Trebuie să îi mulțumesc iar și lui Machida sensei care mi-a împărtașit cu entuziasm din secretele celor peste 40 de săbii vechi pe care le avea, lui Hatsumi sensei și Someya sensei care la antrenamente mai veneau cu săbii vechi și ne povesteau despre ele, lui Hataya sensei, un alt expert în săbii pe care l-am cunoscut prin Shimazu sensei dar și multor altor pasionați de Nihon Token cu care am petrecut ore întregi în Japonia, deslușind frumusețea letală și sufletul katanei japoneze…