Nu există străini aici, doar prieteni pe care nu i-ai cunoscut încă” (Yeats)

Fiecare secundă trăită în această viață este o alegere. Și chiar dacă toate potecile duc tot în vârful muntelui, nu e tot una dacă o luăm la dreapta sau la stânga. De când am început să merg la Raiden Dojo, mi-a devenit clar un lucru. Fiecare antrenament îmi oferă un grăunte de luciditate și de adevăr al propriei ființe. Acolo, în sală, sunt eu cu bune și cu rele, un om simplu care se mișcă uneori împotriva timpului, alteori împotriva logicii minimale. 🙂 Pe măsură ce exersez, reușesc să reduc la tăcere unele voci care mi-au repetat ani la rând care-mi sunt limitele, slăbiciunile, blocajele. E mare lucru! Am ajuns să mă cunosc mai bine, să-mi privesc defectele fără supărare și tensiuni inutile. Încă nu știu cum să le corectez, dar simpla conștientizare a lor e un fel de trezire… Când te expui celor mai mari temeri ale tale, Frica nu mai are nicio putere asupra ta. Acesta este momentul în care devii liber. Mergând regulat la antrenamente și la seminarii, repetând acasă (pentru că fac și asta chiar dacă nu se vede 🙂 ) am ajuns să înțeleg mai bine filosofia iederei, așa cum a spus-o Lucian Blaga: numai târându-te, te poți înălța.

Am participat vineri seară (8 Martie), la un masterclass gratuit de autoapărare feminină. Este cadoul anual pe care îl face cu generozitate Sensei Cristian Laiber tuturor Doamnelor și Domnișoarelor. Între noi fie vorba, latura mea feminină / feministă este sublimă, încântătoare și minunată, dar îmi lipsește cu desăvârșire. Fac parte din acea categorie de femei (o fi mică sau mare, n-am nici cea mai vagă idee) care se privesc în oglindă doar când se piaptănă sau când vor să verifice dacă au ceva între dinți. Nu m-am plăcut niciodată prea mult, cu excepția unor foarte scurte perioade. Mereu mi s-a părut că nu sunt nici… nici.. nici… Pe scurt, nicicum. 🙂 Fotografiile cu mine mă îngrozesc pentru că trupul meu nu arată prin nimic (excepție fiind, deseori ochii!!) înflorirea continuă a interiorului meu. Ideile pe care le aud vehiculate tot mai des în spațiul public, potrivit cărora ești femeie deci ești mai cu moț, sau sloganurile de genul „girl power”, mi s-au părut mereu ușor dubioase și m-au lăsat rece.

Dar uite că de doi ani, am redescoperit bucuria de a sărbători ziua de 8 Martie la Raiden Dojo. Seminarul este deschis tuturor Doamnelor și Domnișoarelor care își doresc să învețe să își poarte singure de grijă într-un mod mai aplicat, mai organizat, mai sigur.

Știm cu toții că au apus de mult vremurile în care cavalerii în armură salvau domnițele de balaurii cei răi. Astăzi, nu se mai bagă nimeni dacă ești victimă într-un conflict pe stradă (fie fac live-uri fără să intervină, fie grăbesc pasul privind în altă parte). Ești pe cont propriu. Deci este important să știi cum să reacționezi și ce anume să faci în astfel de situații neplăcute. Cu atât mai mult dacă ești femeie. Faptul că Sensei deschide antrenamentul și invită doamnele și domnișoarele la sală, este un lucru minunat și ocazia nu ar trebui ratată. Este extrem de important să conștientizezi că ai posibilitatea să alegi să nu fii victimă, să vezi că nu îți trebuie forță fizică pentru a „liniști” un agresor. Atmosfera relaxată, prietenească de la antrenament, felul deschis și amănunțit în care explică Sensei Cristian Laiber, toate acestea ajută foarte mult.

Pentru mine, a fost un seminar revelator din multe puncte de vedere. Sigur că mai lucrasem unele tehnici la antrenamente, dar se întâmplă să le tot repet și să simt că merg în gol, apoi într-o bună zi să facă undeva un click magic și să se lege unele informații. Și acela este momentul în care am impresia că l-am prins pe Dumnezeu de un picior.

Sensei a insistat pe modul în care reacționezi la un atac, pe felul în care gestionezi frica și depășești blocajul. Ne-a vorbit despre importanța respirației abdominale.  Felul în care reacționezi când ești în pericol, poate face diferența dintre a fi victimă sigură sau a scăpa cu viață dintr-o situație neplăcută. Desigur, nu e ușor să reușești să îți păstrezi calmul când ești în pericol, dar respirația ajută mult. În plus, e nevoie de antrenament. Tocmai de aceea sper că le voi vedea la antrenamente pe doamnele și domnișoarele care au fost vineri la seminar.

Chiar dacă nu îmi ies toate tehnicile, venind cu regularitate la antrenamente ceva fundamental s-a schimbat în mine. Am devenit un pic mai sigură pe mine, am învățat să “mă joc” cu distanța, să respir și mă străduiesc să o fac așa cum trebuie… Mi se pare fascinant procesul de transformare prin care treci atunci când vii la antrenamente. Niciodată nu am fost atât de conștientă de micile schimbări interioare, de mentalitate.

Sensei Cristian Laiber a stat de vorbă cu fiecare în parte, a răspuns numeroaselor întrebări privind diverse prize și atacuri și a oferit soluții pentru a scăpa din ele. A explicat, a exemplificat, s-a implicat așa cum o face la fiecare antrenament. Și e mare lucru să știi că ai cui să ceri un sfat, să știi că  există o persoană care îți poate oferi soluții pentru orice potențială situație neplăcută. Asta facem la fiecare antrenament în parte și, ca un îndrumător foarte bun, Sensei știe să ne insufle doza necesară de încredere în forțele proprii.

La finalul seminarului, fiecare participantă a primit un mărțișor special creat de colega noastră Yvonne (click aici pentru a-i vizita pagina de Facebook). Pe mărțișor scrie “Wa“, care, în limba japoneză, înseamnă “Armonie“. Un mesaj minunat la început de primăvară, pentru care nu pot decât să mulțumesc din suflet!

În final, nu-mi rămâne decât să mulțumesc încă o dată pentru șansa de a participa la acest seminar și să sper că le voi revedea pe fete la antrenamente!

Iulia Radu
Iulia Radu