Locatia: Ichioji – Numele unui un mic sat pe vremuri, acum un cartier marginas al Kyoto-ului. Numele s-a pastrat de la un templu Tendai ce a ars in urma unei batalii in 1315.

Locatia exacta : Sagarimatsu (Pinul din vale) un pin luat ca reper geografic inca din secolul al 8-lea de oamenii din zona, pe rutele Kyototemplele sacre din Kurama si Hiei (locuri cu traditie pentru arte martiale dar si pentru Reiki, aici a meditat maestrul Usui, fondatorul Reiki).

Povestea : Pinul acesta este de fapt locul unde a avut loc poate cea mai mare confruntare civila sa ii spunem, un fel de duel de arte martiale intre celebrul Miyamoto Musashi si clanul Yoshioka. De ce un fel ? Ei bine, in 1604, Musashi venea in Kyoto pentru a provoca cea mai puternica scoala de sabie de aici, Yoshioka Ryu – scoala oficiala a shogunului Ashikaga. Musashi i-a infrant pe rand pe Seijuro, liderul scolii (relatari uneori contradictorii in diverse cronici) si apoi pe Denshichiro, fratele lui.

Ultima confruntare s-a dorit mai degraba o razbunare a celor

ramasi din Yoshioka, aliati in jurul fiului lui Seijuro de numai 12 ani, vazut acum ca lider al scolii. Dincolo de versiuni si legende aici se pare ca Musashi a luptat cu peste 60-70 de samurai in ceea ce se dorea un “duel” cu ultimul lider “neinfrant” al scolii. Aici Musashi se pare ca a folosit pentru prima oara cele doua sabii in acelasi timp, alergand si izoland in grupuri mai mici razboinicii scolii din Yoshioka si, dupa unele legende, omorand / ranind mai bine de jumatate!

300 m mai sus se afla si templul Hachidai unde se pare ca Musashi s-ar fi rugat inainte de lupta. Dupa unele surse se pare ca ar fi avut “revelatia” ca daca se roaga inseamna ca isi admite slabiciunea asa ca a decis sa nu se mai bazeze pe nici o zeitate! Musashi oricum era o personalitate “aparte”, macinata de multe conflicte, poate nu intamplator s-a stins singur la putin peste 60 de ani, de un cancer, o posibila fibromialgie care ii provoca dureri in tot corpul , etc. (bolile “autoimune”) .

Am petrecut cateva minute la acest pin care acum este la a 5-a generatie deja (Cand unul moare, arde, se usuca, este imediat inlocuit de oamenii din zona). Am aflat ca fragmente din pinul original, martor al macelului as putea spune, se afla putin mai sus chiar la templul Hachidai Jinja asa ca voi merge si acolo. Cumva se simte o atmosfera grea, incarcata, daca te conectezi la acele momente si nu pot decat sa ma rog pentru toti cei care au suferit acolo, din ambele tabere, sa isi gaseasca pacea. Apreciez curajul lui Musashi de a provoca cea mai puternica scoala de atunci (uneori cu tactici discutabile si ar mai fi si provocarile catre Yagyu care nu au prea functionat) dar cu ce cost? Suferinta, si un sfarsit dureros si in singuratatea unei pesteri departe de ceea ce isi dorea. Sigur ca e doar opinia mea in acest moment. Curajul generat de un ego nestavilit nu e neaparat cel mai bun. Musashi spera ca invingandu-i pe cei din Yoshioka va deveni el instructor al shogunului si asta nu s-a intamplat. Mai e nevoie de maniere, de un echilibru interior pe care el inca nu il avea. Chiar invinsi, cei din Yoshioka au mai stat alaturi de Ashikaga in confruntarile urmatoare si in cele din urma s-au specializat pe vopsirea de tesaturi, devenind experti intr-un albastru superb, spre indigo, cumva specific japonez.

Da, putin mai sus de pinul nostru, acum inconjurat de case si curti extrem de cochete, este templul Hachidai. Un altar Shintoist, infiintat in 1294 si dedicat lui Susanoo no Mikoto, una din primele zeitati ale Japoniei, un Kami (venerat si de Ueshiba) purtator de sabie sacra al mitologiei nipone. Un templu mic si care emana multa liniste unde, intr-adevar, gasesc, sanctificat chiar, o parte din pinul martor la luptele lui Musashi. Poate pentru a aduce mai multa pace si liniste in aceasta zona? Gradina templului, este pur si simplu parte din muntele din jur si micul altar se pierde parca in verdele cedrilor si al celorlalti arbori de aici. Ca sa nu mai spun ca erau si niste camelii superbe, inflorite. Locul este putin vizitat de oameni, cumva in afara circuitului major turistic si merita clar o vizita, atat pentru cei pasionati de arte martiale cat si pentru cei care doar iubesc linistea si verdele crud al unei naturi superbe. Mai zabovesc cateva momente, trimit o rugaciune de liniste si pace catre sufletele celor disparuti aici dar si pentru sanatatea celor dragi, apropiati sau …care doar citesc aceste randuri… Chiar avem nevoie de pace si de intelegere, fata de noi insine in primul rand si in egala masura fata de ceilalti. Voi continua in curand, ramaneti alaturi de noi!

In spiritul templului din Kurama, va urez tuturor, Iubire, Lumina si Putere!

Iulia Radu
Iulia Radu