Știți voi cum face un ninja curățenia de toamnă? Nu?? Păi, să fiu sinceră, nici eu nu prea știu, dar o să vă povestesc cum mi-am început ziua. 🙂

Acum că sunt proaspăt semi-șomeră, deci am timp berechet, m-am oferit să-l ajut pe domnul Moldovan să strângă frunzele din curte. L-am ajutat și anul trecut, dar cum tind să uit repede experiențele solicitante, m-a luat entuziasmul pe dinainte și m-am oferit voluntar la munca din curte și în acest an. Până la urmă, acum sunt un ninja, de curând am cuplat niște tendoane, nu mai sunt cea de anul trecut care nu reușea nimic la antrenamente. Acum… am experiență, deci pot. Și… până la urmă nici nu-i o curte atât de mare. Așa mă gândeam eu azi dimineață în timp ce îmi savuram cafeluța. E cât se poate de clar că încă nu gândeam limpede.

Pe la ora 11.00, mă întâlnesc cu domnul Moldovan în bucătărie și decidem de comun acord să ne punem pe treabă. Și iată-ne, 15 minute mai târziu, pe noi, Moldovan-san (puțin peste 70 de ani) și Iulia-san, zen, zâmbitori, înarmați cu mătură, făraș, saci și un chef nebănuit de muncă, în curte (care, între noi fie vorba, nici nu mai părea atât de mică). Dar, ce?! Mă sperie pe mine ceva?! Nuuuu! Păi, nu fac eu treabă?? Fac! Și încep: dau cu mătura, fac grămezi-grămezi de frunze, mă minunez că sunt atât de multe frunze într-un spațiu relativ mic, privesc cu ușoară groază pomii din curte încărcați cu alte mii de frunze care așteaptă să cadă, daaar îi dau înainte.

Cât timp am măturat și am făcut grămezile de frunze, am cuplat tendoane cu tendoane, tendoane cu mușchi, mușchi cu oase, m-am aliniat cu mătura, cu frunzele, cu fărașul, un pic mai aveam și mă aliniam și cu solul… Pentru răutăcioșii care se întreabă în gând (că v-am auzit 🙂 ) dacă am cuplat și creierul… Da, l-am cuplat… la un moment dat! 🙂 Le-am cuplat pe toate în linie, în serie, în paralel ba chiar și în cruciș, mă și mir că n-am făcut scurt-circuit pe loc. 🙂 Apoi, am pus masă, multă masă, pentru că am smuls și buruieni (foarte bine înfipte în pământ, nebănuit de bine). A trebuit să mă și aliniez corect ca să nu mă fac de râs că nu sunt în stare să smulg o buruiană firavă din pământ. Deși, eram foarte aproape să fiu biruită de un fir prăpădit de buruiană care nu voia să iasă din pământ și pace!! Știți cum e… tu tragi de buruiană, ea trage de tine… e un fel de luptă acolo… 🙂 Au astea o împământare ceva de speriat!! Sunt profund invidioasă pe ele!!

La un moment dat, îmi dau seama că îmi lipsește ceva… Mă opresc, mă uit în jur și fac inventarul: telefonul e în buzunar, mătură am, făraș am, saci am, frunze mai am… și totuși, ce-mi lipsește?! Îmi pică fisa într-un târziu: îmi lipsea aerul. Atât de încântată eram că am cuplat toate tendoanele, că uitasem să respir. În fine, am rezolvat-o și pe asta: i-am dat plămânului aer și tare fericit a fost. 🙂

La final, curtea arăta foarte frumos și noi doi eram super-încântați. Și cum priveam noi admirativ rezultatul muncii noastre, îl aud pe Moldovan-san spunând: „știi că va trebui să mai facem asta o dată pentru că vor cădea alte frunze… Mă mai ajuți, da?”… Cu zâmbetul înghețat un pic pe buze, zic hotărâtă: „Sigur că da! Facem!” E drept că mi-a dat prin cap să îi sugerez că am putea pune niște plase mari sub pomi ca să nu mai cadă frunzele pe jos… dar m-am oprit la timp. E nevoie de cel puțin o oră ca să își facă efectul cum trebuie cafeaua, până atunci există neșansa să mai dau rateuri. 🙂

Mare minune dacă mâine o să mă pot da jos din pat… Cel mult o să mă rostogolesc de colo-colo și uite așa repet și rostogolirile pe care nu prea le fac la antrenamente…. Tot e bine!

În această dimineață, mi-am dat seama o dată în plus, cât de util este tot ceea ce învățăm la ninjutsu și kenjutsu, cât de important este să înveți să îți folosești corpul și cât de bine se aplică tot ceea ce facem la antrenamente în viața de zi cu zi. Acu’  să nu credeţi că am luat frunzele la bătaie. Nuuuu, ele pur şi simplu, aproape că au intrat singure în saci. Din respect față de mine, evident! 🙂 Mi se pare de-a dreptul fascinant când reușesc să văd, să recunosc principii și modalități de a-ți mișca corpul (pe care le tot repetăm la antrenamente) în activitățile zilnice.

Note to self: Poate, totuși, nu-i o idee tocmai bună să caut un job care presupune muncă fizică… Încă nu sunt pregătită. Ar trebui să caut tot un job ‘ntelectual… Hmmm… 🙂

Iulia Radu
Iulia Radu