Sau “Ninjutsu incepe cu Taijutsu” – spunea Takamatsu sensei intr-un interviu publicat in 29 august 1963.

Ninjutsu incepe cu “folosirea corpului” (Taijutsu) – stiam asta demult si nu facea neaparat sens. Pentru ca stiam doar la nivel logic, intelectual si este chiar un truism cumva, ca si arta martiala. Cand esti la inceput ai senzatia asta ca le stii pe toate si apoi, daca practici cu rabdare (“Nin” inseamna de fapt rabdare si perseverenta in primul rand) realizezi ca de fapt nu stii atat de multe cum crezi, ca jubilezi in propriile constructii mentale, ale micii tale zone de confort.

Avem un corp dar asta nu inseamna ca stim mare lucru despre el la fel cum nu stim nici despre mecanismele care il anima, despre minte si relatia ei cu corpul si cate si mai cate… Si descopar acest corp cu uimire in fiecare zi si daca stiu ceva acum mai sigur, este ca trebuie sa ii fim recunoscatori pentru minunile care se intampla in el in fiecare zi si ca ar trebui sa ne trezim cu aceasta recunostinta in ochi si in suflete, pentru simplul fapt ca deschidem iar ochii…

Si recunostinta si constiinta corporala, gratie practicii martiale si celei terapeutice sunt parte a unui antrenament pe care sunt atat de bucuros ca il pot face, ca il pot trai si pe care, astfel de mici perle de intelepciune din trecut le activeaza din nou, ca o motivatie permanenta.

Ne spune Takamatsu sensei doua lucruri in acest articol, demne de pastrat in memorie dar mai ales de pus in practica :

1. Rinki Ohen 臨機応変 – a fi mereu flexibil, adaptabil la cerinte. Asta inseamna a identifica cat mai precis si corect ce se intampla in jurul nostru, de la a intelege nevoile corpului pana la ale noastre ca indivizi si apoi cat de mult ne putem adapta la acestea. E un proces permanent cumva, care se cheama si “Viata” si nu e ca si cum ar exista reguli – trebuie doar sa nu uitam de asta, sa fim constienti de nevoia de adaptabilitate care se poate traduce si ca si comunicare, sigur…

2. 心やましければ破門 – ” Constiinta corupta duce la expulzare” (hamon). Takamatsu sensei vorbeste aici de motivatie, de spirit, de intentie, atat la maestru cat si la discipol. Sunt lucruri foarte fine de observat si de ghidat eventual, acolo unde se doreste cu adevarat acest proces. Iar “hamon” – expluzarea era o sanctiune grava care se aplica atunci cand elevul nu respecta traditia, cel putin asa cum o vedea Maestrul. Dar acolo unde vorbim de oameni, lucrurile sunt relative. Stiati ca se pare ca #Ueshiba a primit #Hamon de la maestrul sau Takeda Sogaku (conform lui Sogawa sensei)? Asta nu l-a impiedicat sa isi vada de Calea sa si de principiile carora el le era fidel. E in primul rand vorba de a iti fi fidel tie insusi dincolo de principii ale unor scoli si moralitati exterioare sau impuse. Eu vad asta ca fiind perfect aplicabil si in terapie unde nu poate sa existe un proces real de vindecare daca nu vrei asta cu adevarat… Si practic are mult sens in procesele personale care ar trebui sa fie multa sinceritate cu noi insine in primul rand.

(preluare din Toshitsugu Takamatsu, Ninja of the XX-th century, tradusa de dr. Kacem Zoughari).

Cristian Laiber
Cristian Laiber