M-a fascinat întotdeauna relația animalelor cu Soarele. În special, a păsărilor, dar am văzut și insecte care fie se cățărau pe plante, fie pe ziduri pentru a ajunge la o rază de soare și, după ce o găseau, se înălțau spre soare și rămâneau „împietrite” așa minute întregi.

Însă, păsările oferă un spectacol senzațional când se bucură de soare. De-a lungul timpului, am văzut pelicani, cormorani, pescăruși, ciori, stăncuțe care privesc spre soare, își deschid aripile (din când în când le bat cu putere, punându-și în mișcare toți mușchii din corp), întind gâtul și parcă așteaptă să se încarce cu energie. Este foarte mult calm în păsări în acele momente, nu le deranjează haosul sau gălăgia din jur. E multă liniște acolo. Parcă s-au deconectat de la tumultul cotidian. Sunt doar ele, soarele, respirația și din când în când bătaia aripilor…

De multe ori și mie îmi place să dau shut down lumii exterioare (chiar simt nevoia să o fac). Uneori, mi se golește mintea de gânduri și îmi aud respirația (destul de rar reușesc asta)… Dar nu durează mult… Probabil, nici două minute… De asta le invidiez pe animale… Ele pot menține mult mai mult conexiunea cu soarele, cu natura. Am văzut cândva un pelican și un cormoran care au stat cu aripile deschise, cu fața spre soare și cu gâtul întins mai bine de 15 minute, fără să se miște…

Nici nu mai vorbesc de broaștele testoase care stau așa, cu gâtul întins spre soare ore întregi (bine, ele se mișcă mai greu și poate își refac stocul de energie mai lent 🙂 ). Pisica din galeria foto de mai jos, am întâlnit-o la Brașov. Aproape în fiecare dimineață, ieșea pe balconul care avea vedere spre răsărit și se uita spre Soare. Nimeni și nimic nu îi deranja ritualul. Am profitat și i-am făcut o fotografie într-o dimineață…

Astăzi, am fost în Parcul Herăstrău și am văzut mulți pescăruși bucurându-se de razele de soare, jucându-se, absorbind Soarele în ei. Și multe broaște testoase veniseră la întâlnirea cu soarele. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut săptămâna aceasta.

Cred că avem multe de învățat de la animale… Ele percep altfel relația cu Timpul și conexiunea cu Natura. Chiar dacă nu am reușit azi să mă „deconectez”, măcar m-am putut bucura de Soare și de bucuria necuvântătoarelor. Am avut privilegiul să le observ și pentru asta sunt recunoscătoare. Parcă se oprise timpul în loc în acele momente. 🙂

Vă las mai jos câteva fotografii.

Habar n-am dacă am ales titlul corect, dar asta mi-a inspirat tot ce am văzut în Sâmbăta mare, în parc.

Iulia Radu
Iulia Radu