Din ciclul Peru nu e doar Macchu Picchu… varful #Vinicunca, cunoscut si ca varful celor 7 culori! Un munte extrem de pitoresc, descoperit de curand (2016 cred) in urma topirii unor ghetari. Este primul varf de peste 5000m pe care il urc si da, aerul e total diferit acolo. Cei 3000+ m altitudine unde se afla Cusco nu au fost o problema, dar incercarea de a merge in pasul meu normal pe munte la cei 4500m unde a inceput ascensiunea, a fost rapid calmata de aerul rarefiat de acolo…
Si e interesant ca in Peru, muntii sunt #Apu tradus cumva ca entitate superioară, spirit avansat, nu doar grămezi de rocă și vegetație.
Și acesti #Apu au sacralitatea lor, așa cum ar trebui să o recunoaștem în fiecare ființă vie. Și acest gest de a intra în spațiul muntelui, poate fi un act turistic sau poate fi un gest sacru, de intrare într-o zonă sacră și atunci călătoria devine una interioară. Aerul rarefiat era primul gardian cumva al acestei sacralități care te obligă să șezi un pic liniștit și să respiri, să iți anunți frumos prezența acolo, să ceri cumva voie de a bate muntele la pas – nu ar trebui să le luăm pe toate de-a gata. Și atunci a trebuit să iau o pauză și să îmi las diafragma să se acomodeze cu aerul lui Vinicunca – unul din varfurile ce străjuiește probabil mult mai celebrul munte sacru #Ausangate.
Să fac cunoștință cu corpul meu așa cum se simte el la această altitudine și să îi multumesc incă odată că îmi este de atâta folos în această viață! (Realizez tot mai mult că suntem prea puțin conectați la corpul nostru, la nivel somatic profund, unde se stochează / blochează atâtea emoții si energii neprocesate).
Și după ce luasem contact cu conștiinta profundă a plantelor în această călătorie, iată că acum pot aprecia și mai bine o altă latură a conștiintei și a existenței, cea minerală. Câteva zile mai târziu descopeream lumea pietrelor sacre Chumpi (asociate cu munții sacrii Apu) și a ceremoniilor Inca cu Lumină … O călătorie în plină desfășurare …
