Am citit de curand cateva ganduri apartinand lui Dalai Lama despre razboi, conflicte armate si militari, extrem de apropiate cu abordarea traditionala, dar rar puse in practica de gen “invatam sa ne luptam pentru a nu mai avea nevoie de lupta” sau cu alte cuvinte, drumul este mai important decat destinatia in sine. Si sa nu uitam niciodata ca BU din BUJUTSU, nu inseamna “martial”,; traducerea induce in eroare, din pacate. Acel Bu din arte martiale inseamna capacitatea de a opri violenta, de a o stopa chiar inainte ca acel conflict sa erupa. “Sabia este o valoare cat este in teaca” se mai spune in traditia martiala nipona. Heiho wa Heiho nari 兵法は平法なり .
“Calea strategiei este calea Pacii“, spunea si Iizasa Choisai, fondatorul celei mai vechi traditii de sabie: Katori Shinto Ryu. Intelepciunea sa a fost dusa mai departe de diverse traditii martiale dezvoltate de-a lungul timpului. Bokuden, “sfantul sabiei” a renuntat in cele din urma la sabie si arta Muto Dori (a captura sabia cu mainile goale) a fost dusa pe si mai inalte culmi de Yagyu Sekishusai, fondatorul Yagyu Shinkage Ryu.
Hatsumi sensei spunea de curand ca prin Muto Dori ar trebui mai degraba sa intelegem capacitatea de a ii lua adversarului lupta in sine, motivatia de a lupta, nu doar armele. Excelente teme de meditatie care ne motiveaza si mai mult in antrenamentele noastre. Este filozofia pe care o urmam la Raiden Dojo, in toate disciplinele pe care le practicam cu toti maestrii nostri din Japonia / Okinawa (Iaijutsu, Aikijutsu, Ninjutsu, Taijutsu, Kobujutsu, Kenpo, Karate, etc ). Revin acum la punctul de la care am plecat, un excelent citat din Dalai Lama. Lectura placuta!
“Desigur, războiul și marile unități militare sunt cele mai mari surse de violență din lume. Indiferent dacă scopul lor este defensiv sau ofensator, aceste organizații vaste puternice există doar pentru a ucide ființele umane. Ar trebui să ne gândim cu atenție la realitatea războiului. Cei mai mulți dintre noi au fost condiționați să considere lupta militară ca fiind incitantă și plină de farmec – o oportunitate pentru bărbați de a-și dovedi competența și curajul. Deoarece armatele sunt legale, considerăm că războiul este acceptabil; În general, nimeni nu simte că războiul este criminal sau că acceptarea este atitudine criminală. De fapt, am fost spălați de creier. Războiul nu este nici strălucitor, nici atractiv. Este monstruos. Însuși natura sa este una de tragedie și suferință.
Războiul este ca un incendiu în comunitatea umană, al cărui combustibil sunt ființe vii. Consider că această analogie este potrivită și în special, utilă. Războiul modern a avut loc în primul rând cu diferite forme de foc, dar suntem atât de condiționați să privim ca fiind palpitant faptul că vorbim despre această armă minunată ca o tehnologie remarcabilă fără a ne aminti că, dacă este folosită în realitate, va arde oamenii vii . De asemenea, războiul seamănă cu un incendiu în modul în care se răspândește. Dacă un domeniu devine slab, ofițerul comandant trimite întăriri. Aceasta aruncă oamenii vii pe foc. Dar pentru că am fost spălați creierul să gândim în acest fel, nu considerăm suferința soldaților individuali. Nici un soldat nu vrea să fie rănit sau să moară. Nici unul dintre cei dragi nu vrea să vină la el vreun rău. Dacă un soldat este ucis sau ucis pe viață, cel puțin încă 5 sau 10 persoane – rudele și prietenii lui – suferă și ei. Ar trebui să fim toți îngroziţi de amploarea acestei tragedii, dar suntem prea confuzi.
Sincer, și eu cand eram copil, am fost atras de armată. Uniforma lor părea atât de inteligentă și frumoasă. Dar așa începe seducția. Copiii încep să joace jocuri care într-o bună zi le vor conduce în necazuri. Există o mulțime de jocuri interesante de jucat și costume pentru a purta altele decât cele bazate pe uciderea ființelor umane. Din nou, dacă noi, ca adulți, nu am fost atât de fascinați de război, am vedea clar că pentru a permite copiilor noștri să devină obișnuiți cu jocuri de război este extrem de nefericită. Foști soldați mi-au spus că atunci când au împușcat prima persoană s-au simțit incomod dar pe măsură ce au continuat să o omoare, au început să se simtă destul de normal. În timp, ne putem obișnui cu orice.
Nu numai că în timpul războiului unitățile militare sunt distructive. Prin însăși proiectarea lor, acestea sunt cele mai mari încălcări ale drepturilor omului iar soldații înșiși suferă cel mai des de abuzul lor. După ce ofițerul responsabil a dat explicații frumoase cu privire la importanța armatei, disciplina și nevoia de a cuceri dușmanul, drepturile marii mase a soldaților sunt îndepărtate în totalitate. Ei sunt apoi obligați să-și piardă voința individuală și, în cele din urmă, să-și sacrifice viețile. Mai mult, odată ce o armată devine o forță puternică, există riscul ca aceasta să distrugă fericirea țării sale.
Există oameni cu intenții distrugătoare în fiecare societate și tentațiile de a obtine controlul asupra unei organizații capabile să le îndeplinească dorințele, pot deveni copleșitoare. Dar, indiferent cât de răi sunt mulți dictatori ucigași care în prezent își pot opri națiunile și pot provoca probleme internaționale, este evident că nu pot face rău altora sau pot distruge nenumărate vieți omenești dacă nu au o organizație militară acceptată și condusă de societate. Atâta timp cât există armate puternice, va exista întotdeauna pericolul dictaturii. Dacă într-adevăr credem că dictatura este o formă de guvernare josnica și distructivă, atunci trebuie să recunoaștem că existența unei unități militare puternice este una din cauzele sale principale.
Militarismul este de asemenea foarte scump. Urmărirea păcii prin forță militară reprezinta o povară extrem de risipitoare pentru societate. Guvernele cheltuiesc sume mari pe arme din ce în ce mai complicate când, de fapt, nimeni nu vrea să le folosească. Nu numai banii, ci și energia valoroasă și inteligența umană sunt risipite, în timp ce tot ceea ce crește este frica.
Vreau totuși să clarific faptul că, deși sunt profund opus războiului, nu susțin atenuarea. Adesea este necesar să se ia o poziție puternică pentru a contracara agresiunea nedreaptă. De exemplu, este clar pentru noi că cel de-al doilea război mondial a fost pe deplin justificat. El “salvează civilizația” din tirania Germaniei naziste, așa cum Winston Churchill a pus-o așa de bine. În opinia mea, războiul coreean a fost de asemenea just, deoarece a oferit Coreei de Sud șansa de a dezvolta treptat democrația. Dar nu putem judeca dacă un conflict a fost sau nu justificat din punct de vedere moral decat dupa o analiză retrospectivă. De exemplu, acum putem vedea că în timpul Războiului Rece, principiul descurajării nucleare a avut o anumită valoare. Cu toate acestea, este foarte dificil să evaluăm toate aceste aspecte cu precizie. Războiul inseamna violența, iar violența este imprevizibilă. Prin urmare, este mai bine să o evităm dacă este posibil și niciodată să presupunem că știm în prealabil dacă rezultatul unui anumit război va fi benefic sau nu.
De exemplu, în cazul războiului rece, prin descurajare s-ar fi putut contribui la promovarea stabilității, nu s-a creat pace reală. Ultimii 40 de ani din Europa au văzut doar absența războiului, care nu a fost o adevărată pace, ci doar un document fara viata. În cel mai bun caz, construirea de arme pentru a menține pacea servește doar ca măsură temporară. Atâta timp cât adversarii nu au încredere reciprocă, orice număr de factori poate afecta echilibrul puterii. Pacea durabilă poate fi asigurată doar pe baza unei încrederi autentice. “
Sursa originală: https://www.dalailama.com/messages/world-peace/the-reality-of-war
Sper ca materialul va genera meditatii interesante pentru fiecare si mai ales ca vom putea gasi si cele mai bune metode de a pune in practica in viata de zi cu zi aceste principii de nonviolenta / incredere, care nu sunt doar esenta budismului dar si lucruri de bun simt elementar.
O zi minunata si multumesc de rabdare ,
Cristian Laiber / Raiden Dojo Bucuresti
