Nu tot ce se termina in Ryu e la fel. “Ryu” inseamna scoala dar cu sensul de transmisie deci minim cateva generatii, nu doar unitatea de invatamant.
Este exact cum si noi avem diferite scoli: gradinite, scoli gimnaziale, post-universitare, serale, etc ..Si nu sunt deloc la fel si nici nu se pot face in orice ordine..

Nici un Ryu nu apare peste noapte, e vorba de un discipol deosebit si de cautarile sale ce il fac sa ajunga Maestru, apoi de capacitatea lui de transmite si de a genera discipoli valorosi… 2-3 generatii dupa aceea, daca scoala se demonstreaza valida, discipolii pot denumi traditia ca fiind un Ryu si considerand (sau nu) ca a doua generatie este Soke (transmitator al unei traditii, nu fondator, asa cum gresit se crede inca atat de mult)

Si totusi iata ca avem un fel de “Ryu” creat la cererea expresa a Politiei Japoneze odata cu infiintarea sa, in finalul epocii Tokugawa. Este vorba de Keishi Ryu sau Keishicho Ryu – “scoala politiei japoneze”!

Primii doi maestrii care au incercat sa isi prezinte propriile scoli in cadrul Academiei de Politie au esuat. Era vorba de reputatii Shimoe Hidetaro (1848-1904) – Hokushin Ittō-ryū și Momonoi Shinzō (1825-1885) din Kyōshin Meichi-ryū.

Logic ca necesitatile Politiei in cadrul unei societati civile nu sunt chiar aceleasi cu cele ale unor scoli militare, dezvoltate si testate pentru campul de lupta.
Astfel Politia nipona ajunge sa formuleze asteptari clare de la ce se doreste a se preda tinerilor ofiteri de politie.
Si asa apare un prim comitet de maestrii din mai multe scoli care incearca sa se conformeze cu solicitarile politiei.
Apare astfel Keishi Ryu, un sistem mai degraba, decat o scoala in sensul de pana atunci, care cuprindea tehnici mai simple si mai dinamice, fata de modul in care se transmiteau kata-urile scolilor clasice. Avem deci noi sabloane interesante, in pas cu noile cerinte ale societatii!

Scoala ajunge sa aiba 5 tehnici de iai, 10 tehnici de Kenjutsu (aplicatii cu bokken – kidachi numit aici) precum si doua seturi de tehnici de Jujutsu (mana goala derivate mai ales din Kodokan Goshinjutsu) dar si 7 tehnici de Torinawa (imobilizare prin legare – hojo jutsu).

Cele 5 tehnici de iai ale scolii, transmise si in cadrul dojo-ului nostru de Osano sensei, cu ani in urma, sunt:
1) Maegoshi (Asayama-ryu)
2) Musogaeshi (Shindo Munen-ryu)
3) Mawarigake (Tamiya-ryu)
4) Migi no teki (Kyoshin Meichi-ryu)
5) Shiho (Tatsumi-ryu)

Si desi din 5 scoli diferite, ele arata unitar dovada ca nu au fost adaugate pur si simplu pentru a face o programa tehnica – ci au fost intelese o serie de necesitati si adaptate apoi aceste kata, rezultatul fiind unul unitar, practic si interesant.

Sa nu uitam acel “Onko Chishin” – a invata din intelepciunea trecutului! Asta inseamna pana la urma traditie autentica, a prelua corect si a adapta incat forma sa serveasca unui scop practic!

In prezent, aceste kata sunt predate sporadic in putine scoli din Japonia si, interesant de remarcat, alaturi de cele 10 forme de kenjutsu ele au stat la baza Kendo-no-Kata modern!!!

Vom relua studiul acestor forme in paralel cu practica Shinkage Ryu Kenjutsu si Enshin Itto Ryu battojutsu sambata la cursul nostru de sabie – o practica comparativa interesanta legata de evolutia adaptativa a ideii de Kata in Japonia, in functie de cerinte si epoca .

PS. si cateva zeci de ani mai tarziu, Shimizu sensei, la cererea noi Politii Japoneze, alactuieste un comitet cu care pun bazele tehnicii moderne de Taihojutsu ( tehnici de arest si lupta corp la corp) pe baza unor scoli de Jujutsu, Kenpo, Karate, Taijutsu, Kogusoku . Fara “-ryu” de aceasta data ?

Voi reveni asupra acestui subiect interesant fara indoiala atat pentru istorici cat si pentru unii practicanti.

Cristian Laiber
Cristian Laiber