Chiar dacă tot timpul vieții Mochizuki sensei, nu a făcut nimic altceva în afară de Arte Marțiale, el rămâne unul din acei oameni de finețe cu o concepție extrem de umanistă despre Budo. Pentru cei care nu il cunosc, el a fost o enciclopedie a artelor martiale traditionale a secolului trecut, 10 Dan Aikido (elev direct al lui O Sensei Ueshiba), 9 dan Jujutsu (Gyokushin ryu , Daito ryu), 8 dan Iaido, 8 dan Judo (elev direct al lui Jigoro Kano), 8th dan in Kobudo (Katori Shinto Ryu, si alte scoli vechi japoneze) dar si cunoscator al ramurilor moderne, 5 dan in Kendo, Karate (elev direct al lui Funakoshi sensei) si Jodo. A sintetizat practica alaturi de principalii sai maestri in cadrul Yoseikan Dojo devenit apoi Yoseikan Budo (stil).
Am citit cu interes mai multe din textele sale si acesta cred ca merita un interes aparte analizand riguros diferentele intre sport si martial. De aceea mi-am permis sa il traduc si sa il redau aici partial:
„Cred că în ziua în care artele marțiale vor deveni sporturi, de fapt ele vor fi moarte. Sportul pune accentul pe amuzamentul între cei care câștigă și cei ce pierd și chiar și aspectul educației fizice devine secundar. Ele devin total lipsite de acel aspect al formării personalitățîi. Dacă fluviul artelor marțiale japoneze se va pierde în oceanul de activități pur sportive, el deja va fi poluat înainte să parcurgă măcar 100 de metri.
Kano și Ueshiba sensei insistau pe faptul că artele marțiale nu trebuie să devină un fel de joc. Celebrul istoric Arnold Tonybee scria la un moment dat: “Cultura se naște într-o țară determinată. Când ea se mărește progresiv până la a ajunge un fenomen mondial, în acel moment ea încetează de a exista în țara de origine. De fapt, nu se va mai întoarce niciodată la locul sau de naștere. Este un fapt istoric“.
O situație care poate conduce la delicvența poate aparea când un tânăr părăsește echipa sportivă din care făcea parte și deci nu se mai vede cu prietenii săi. Antrenorii sportivi nu sunt interesați decât de membrii activi ai echipei și de capacitatea lor de a câștigă. Pe ei nu îi interesează cei ce abandonează pentru că pentru ei doar victoria înseamnă ceva. În sport nu există loc pentru cei slabi sau care nu pot executa prea bine.
Personal, îmi doresc că unele sporturi să evolueze către artă marțială în sensul că s-ar preocupa un pic mai mult de dezvoltare spirituală și de prevenirea delicvenței. Trebuie să fim mai preocupați de viitorul tinerilor pentru că dezvoltarea lor să nu cauzeze probleme părinților, să existe o bună înțelegere cu frații și surorile și mai târziu asta să ducă la o bună relație de familie între soți.
Dacă vorbim de “iubire” trebuie să admitem că există și “ura“. Pe de altă parte atunci când vorbim de armonie, introducem și noțiunea de rațiune. Iubirea este o emoție care nu poate exista singură! Ea trebuie susținută de o eticheta corectă (Reigi). Iubirea trebuie să se bazeze pe un comportament corect. Un vechi proverb spune “chiar între prieteni, eticheta trebuie să fie mereu pe primul plan“. Este și o necesitate pentru cuplurile căsătorite și asta începe cu salutul de dimineață! În zilele noastre eticheta cedează în față emoțiilor brute. Cuplurile gândesc că nu mai contează nimic dacă pentru ei totul merge bine dar asta nu le da dreptul să se comporte oricum în societate. Un vechi proverb japonez spune că: “Ideograma de la persoană (人) este compusă din două trăsături reciproc dependențe“. Ființa umană este una socială. Putem să mâncăm pentru că există fermieri, fără ei ar trebui să ne producem propria mâncare. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ajutăm reciproc. Conceptul de “doar tu și eu” este incorect. Armonia este o combinație de emoție și rațiune, iată natură acesteia. Artă marțială transmite eticheta dar și rațiunea. Controlul spiritului este de asemenea parte a învățăturii transmise de artele marțiale autentice.
Ueshiba și Kano sensei au avut în comun conceptul de “Wa no Seishin“. Asta presupune dezvoltarea în același timp de sine dar și a celuilalt, a mea dar și a partenerului meu în același timp. În materie de sport, situația este foarte diferită: trebuie să îți pui la pământ adversarul pentru a rezulta din asta că tu ești singurul câștigător. Acest principiu al sportului de competiție nu va funcționa niciodată. Timpurile s-au schimbat și iată că acum oamenii se întreabă dacă americanii sau rușii sunt cei care vor câștigă cursa înarmărilor… Astfel de bravade pot aduce ușor sfârșitul rasei umane. Această mentalitate competitivă riscă să producă sfârșitul lumii pentru că ea nu ține seama de spiritul de cooperare și de dezvoltare a umanității”. (…)
Interviu luat de Stanley Pranin, la Yoseikan Dojo Shizuoka, 22 nov.1983
Traducere si adaptare in limba romana – Cristian Laiber / Raiden Dojo Bucuresti